Proiectoratul – teoretizat fin de Doina Ruști într-un articol anterior – vine să cârpească și o lipsă de infrastructură umană din viața unui scriitor, de pildă. În absența industriei agenților literari și pe fondul transformării rețelelor de socializare în temple ale imaginii publice, Scriitorul tre ...

Sunt destul de puține scene cu care am rămas în minte după ce am citit literatură română contemporană. Iar asta, nu din cauză că nu ar fi puternice sau bine construite, ci pur și simplu pentru că există acolo o supraabundență de episoade vizuale, imagini după imagini alerte care se anulează reciproc ...

Zenob strânge material pentru o carte despre lehamite și a invitat mai mulți prieteni să răspundă la câteva întrebări pe această temă.

Care este pentru tine cel mai important motiv de lehamite? Ce-ți taie cheful de scris, de acționat, de vorbit?

Motive de lehamite ar fi multe. Uneori mi ...

Când am ieșit din clinică, primul gest a fost să eliberez strigătul de bucurie ce stătea înăbușit în trupul meu cel nou.

— Sunt cel mai fericit om din lume!

Abia atunci am realizat că din această clipă pot, de fapt, să mă exprim ca o adevărată femeie, să afirm fără jenă:

— Sunt cea mai fericită f ...

Am stat câteva clipe pe gânduri ca să-mi alcătuiesc un clasament, subiectiv și asumat, al celor mai bune cărți citite de mine până acum. Ideea este să încerc să găsesc ceva comun între aceste titluri și să văd dacă, nu cumva, am avea nevoie de variantele "2023" ale întrebărilor ridicate acolo, cu ze ...

Ce remarci încă de la primele pagini atunci când parcurgi volumul de proză scurtă "Kyparissia" al Alexandrei Niculescu este stilul narativ impecabil. Îl vei întâlni la prima povestire, cea care dă și tonul imaginii de pe copertă, și îl vei regăsi constant de-a lungul volumului, ca pe un factor unifi ...

Ultimul roman tradus al lui Mario Vargas Llosa a fost publicat în 2019 și se numește Vremuri grele. Este o carte excepțională a unui scriitor care nu mai are nevoie de nicio prezentare.

Ca peste tot la Llosa, și aici regăsim calitatea, măsura, limpezimea clasică a scrisului său (cu toate că nu e ...

Cartierul Filaret din București a început să se ridice după ce Gara Filaret a fost inaugurată în 1869. Timp de șaizeci de ani s-a extins cu câteva fabrici, dar și cu case mai mari sau mai mici, însă foarte cochete. Aici au fost edificate, pe rând, Uzina Electrică Filaret, Uzina de Armament Erhardt W ...

De ce adaug Crush-ul Dorei Pavel celorlalte volume ale prozatoarelor pe care le-am inclus în lista proprie de nominalizări pentru secțiunea literară a premiilor Ficțiunea din acest an (pentru curioși: Fără poză de profil, de Anca Vieru, Dezrădăcinare de Sașa Zare și Gene dominante, de Ștefa ...

Nu poți scrie despre acest roman fără o anumită gingășie, fiindcă altfel te temi că ai tulbura liniștea care pogoară din paginile lui.

Este mai degrabă un basm, a cărui acțiune se petrece într-un sat cu o existență deloc idilică, Maranul. Locuitorii lui au îmbătrânit, la fel ca în localitățile uita ...

Aveam șaptesprezece ani și încă nu știam nimic: despre mine, despre lume. "O mie opt sute de zile într-un orfelinat" – suna dickensian. Eram în Canada secolului XX, nu în Anglia lui Oliver Twist. N-am crescut într-o închisoare cu ziduri mucegăite, podele pe care mișunau șobolanii, gratii la ferestre ...

Proiect – adică plan, adică intenție, adică un soi de primă idee ce vrea să dea roade, să ducă spre ceva mare, eventual măreț. Poate nu sună rău. Poate unora le sună excelent. Este, totuși, pierdut din vedere un lucru: aceste "proiecte" nu au nimic de-a face cu febra creației, cu impulsul incontrola ...

Într-o zi, o vulpe înfometată căuta vreun animal neputincios să-l mănânce și să-și umple burta. Chiar atunci, pe poteca din pădure, venea leul. Vulpea și-a spus în sinea ei: Se pare că asta mi-e mâncarea, trebuie să încerc.

A fugit la leu, l-a luat în brațe și l-a umplut de sărutări. I-a spus buc ...