OPTm
nr.crt.

Proiectoratul – teoretizat fin de Doina Ruști într-un articol anterior – vine să cârpească și o lipsă de infrastructură umană din viața unui scriitor, de pildă. În absența industriei agenților literari și pe fondul transformării rețelelor de socializare în temple ale imaginii publice, Scriitorul trebuie acum să dețină și calități de briceag elvețian. Nu mai este doar autor, ci și curator, MC, PR, content manager și tarabagiu al propriei opere, trăind la intersecția dintre spaima de vid și spaima ...

Sunt destul de puține scene cu care am rămas în minte după ce am citit literatură română contemporană. Iar asta, nu din cauză că nu ar fi puternice sau bine construite, ci pur și simplu pentru că există acolo o supraabundență de episoade vizuale, imagini după imagini alerte care se anulează reciproc de la un punct încolo. Simt nevoia unui moment de liniște ca să rețin o scenă, o implicare de alt tip prin lectură. În ultimul timp mi-am amintit destul de des de romanul Ioanei Baetica Morpurgo, *Im ...

Zenob strânge material pentru o carte despre lehamite și a invitat mai mulți prieteni să răspundă la câteva întrebări pe această temă.

Care este pentru tine cel mai important motiv de lehamite? Ce-ți taie cheful de scris, de acționat, de vorbit?

Motive de lehamite ar fi multe. Uneori mi se pare că nu mai pot să spun nimic nou, că am băgat în romanele mele toate ideile importante care mi-au trecut prin cap. Cum să mai scrii în această situație? De fapt, cea mai mare lehamite, care fri ...

Când am ieșit din clinică, primul gest a fost să eliberez strigătul de bucurie ce stătea înăbușit în trupul meu cel nou.

— Sunt cel mai fericit om din lume!

Abia atunci am realizat că din această clipă pot, de fapt, să mă exprim ca o adevărată femeie, să afirm fără jenă:

— Sunt cea mai fericită femeie din întreaga lume!

Ce bine sună! Ce senzație de nedescris! Plutesc pe străzile care au o strălucire aparte în această dimineață. Este cea mai înfloritoare zi de primăvară. Soarele îmi zâmbește ...

Am stat câteva clipe pe gânduri ca să-mi alcătuiesc un clasament, subiectiv și asumat, al celor mai bune cărți citite de mine până acum. Ideea este să încerc să găsesc ceva comun între aceste titluri și să văd dacă, nu cumva, am avea nevoie de variantele "2023" ale întrebărilor ridicate acolo, cu zeci sau sute de ani în urmă. Demers dificil, poate futil, însă mi s-a părut singura modalitate de a găsi subiectele despre care simt că trebuie scris mai mult. Iată deci cele trei titluri: *Crimă și ...

Ce remarci încă de la primele pagini atunci când parcurgi volumul de proză scurtă "Kyparissia" al Alexandrei Niculescu este stilul narativ impecabil. Îl vei întâlni la prima povestire, cea care dă și tonul imaginii de pe copertă, și îl vei regăsi constant de-a lungul volumului, ca pe un factor unificator. Deși povestirile se rezumă la întâmplări sau succesiuni de cadre foarte scurte, cu mize mici, narațiunea curată, implicată, dar onestă, te va face să continui lectura chiar și după ce-ți va fi ...

Ultimul roman tradus al lui Mario Vargas Llosa a fost publicat în 2019 și se numește Vremuri grele. Este o carte excepțională a unui scriitor care nu mai are nevoie de nicio prezentare.

Ca peste tot la Llosa, și aici regăsim calitatea, măsura, limpezimea clasică a scrisului său (cu toate că nu este vorba de un european). Subiectul romanului îl constituie o lovitură de stat din Guatemala anilor '50, scriitorul peruan revenind astfel la una dintre temele lui obsedante: istoria și facerea istor ...

Cartierul Filaret din București a început să se ridice după ce Gara Filaret a fost inaugurată în 1869. Timp de șaizeci de ani s-a extins cu câteva fabrici, dar și cu case mai mari sau mai mici, însă foarte cochete. Aici au fost edificate, pe rând, Uzina Electrică Filaret, Uzina de Armament Erhardt Wolff, Întreprinderea Piscicolă Ilfov, o fabrică de pălării, Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida", Fabrica de Chibrituri, Monetăria Statului. Parcul Carol, aflat în imediata apropiere, oferea oaza de liniș ...

De ce adaug Crush-ul Dorei Pavel celorlalte volume ale prozatoarelor pe care le-am inclus în lista proprie de nominalizări pentru secțiunea literară a premiilor Ficțiunea din acest an (pentru curioși: Fără poză de profil, de Anca Vieru, Dezrădăcinare de Sașa Zare și Gene dominante, de Ștefania Mihalache)?! Răspunsul mi se pare că ține de ordinul evidenței – deși se dovedește, bineînțeles, greu de justificat în doar trei-patru paragrafe.

Așadar, foarte pe scurt: ca mai toate ficțiunile ...

Nu poți scrie despre acest roman fără o anumită gingășie, fiindcă altfel te temi că ai tulbura liniștea care pogoară din paginile lui.

Este mai degrabă un basm, a cărui acțiune se petrece într-un sat cu o existență deloc idilică, Maranul. Locuitorii lui au îmbătrânit, la fel ca în localitățile uitate de lume de la noi. E lovit de dezastre de tot felul, dar viața merge înainte.

Cea mai tânără femeie din Maran este Anatolia, care are 58 de ani și provine dintr-o familie cu o istorie deopotrivă t ...

Aveam șaptesprezece ani și încă nu știam nimic: despre mine, despre lume. "O mie opt sute de zile într-un orfelinat" – suna dickensian. Eram în Canada secolului XX, nu în Anglia lui Oliver Twist. N-am crescut într-o închisoare cu ziduri mucegăite, podele pe care mișunau șobolanii, gratii la ferestre. Dimpotrivă. Totul era confortabil, ordonat – camerele mari, cu pereți zugrăviți în culori pastelate, cearșafurile și pijamalele cu Mickey Mouse sau Donald Duck. Nimeni nu ne înfometa, nu ne bătea, n ...

Proiect – adică plan, adică intenție, adică un soi de primă idee ce vrea să dea roade, să ducă spre ceva mare, eventual măreț. Poate nu sună rău. Poate unora le sună excelent. Este, totuși, pierdut din vedere un lucru: aceste "proiecte" nu au nimic de-a face cu febra creației, cu impulsul incontrolabil de a așterne ceva-ul ăla pe hârtie, cu obsesia de a scrie, mai pe scurt, cu acel NIMIC din care iese TOTUL. Proiectul înseamnă calcul, iar inspirația este, de fapt, ceva necuantificabil. Apoi, exi ...

Într-o zi, o vulpe înfometată căuta vreun animal neputincios să-l mănânce și să-și umple burta. Chiar atunci, pe poteca din pădure, venea leul. Vulpea și-a spus în sinea ei: Se pare că asta mi-e mâncarea, trebuie să încerc.

A fugit la leu, l-a luat în brațe și l-a umplut de sărutări. I-a spus bucuroasă: *Tu ești băiatul unchiului meu. Te-am cunoscut după ochi. Ochii regretatului meu unchi îi văd acum la tine. Dragul meu văr, cât mă bucur să te văd! Am cutreierat toată pădurea ca să te găsesc. ...