Revistă print și online
Sunt convinsă că cele Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea (Nemira Publishing House, București, 2022) constituie unul dintre pariurile câștigătoare ale încărcatei toamne editoriale 2022. Pentru că debutantul Cătălin Ceaușoglu are toate atuurile necesare unui prozator de cursă lungă, de la priceperea de a selecta și prelucra, cu o maturitate estetică aproape surprinzătoare, povești de viață realmente memorabile, articulate în jurul unor personaje derutante (deși/ căci anapoda), a căror dinamică relațională este redată într-un ritm excelent dozat, până la o atmosferă și o stilistică narativă perfect adecvate cazuisticii avute în vedere. În plus, are o bună intuiție a mascaradei în care se pot transforma realitățile (fie ele sociale ori psihologice) dure, atunci când sunt turnate pe tipare epice greșite; prin urmare, preferă să se folosească exact atunci când trebuie de alibiul (auto)ironiei pentru a sancționa, între altele, perfidia unor diagnostice puse grăbit sau toxicitatea unor pre-dispoziții ce pot izbucni în cele mai ciudate contexte.
Altminteri, eșantioanele de existență pe care vocile narative din carte își concentrează atenția sunt extrem de diverse, la fel ca și mediile pe care ele le explorează direct sau învălurit. Cu toate acestea, între povestea adolescentului american care va ajunge să împuște letal nouă călători dintr-un autobuz (Vietnam), istoria personală a dezabuzatului filolog spaniol care își transformă radical viața îndrăgostindu-se de o femeie ce îi împărtășește alegerile esențiale (Șaizeci și patru la sută) și turnura biografică a scriitorului praghez de 53 de ani, grăbit să ia o decizie radicală în urma unei acuzații care i se pare halucinantă (Vava și Francek), ca să nu dau decât trei exemple, există suficiente puncte de convergență. Iar Ceaușoglu știe să le scoată în evidență fără a fi nici plictisitor-emfatic, nici tezist-moralizator. Invitându-ne în același timp să privim – și, desigur, să (re)descoperim – cu totul altfel lumea. Adică prin lentilele cu indice alterat de refracție ale unor indivizi cu o psihologie complicată de diferite forme de abuz, care, când nu își trăiesc inadecvarea cu o tristețe neostentativă, preferă să o distileze în opțiuni dintre cele mai șocante.
Un volum puternic și bine scris, un autor de urmărit.
Critic literar, Emanuela Ilie este conferențiar la Facultatea de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. A publicat numeroase studii, articole și cronici literare în reviste culturale și academice. Dintre cărțile sale amintim Hieroglifele poeților (2008 – Premiul pentru debut al revistei "Convorbiri literare"), Dicționarul critic al poeziei ieșene contemporane (2011 – Premiul pentru Critică literară al USR Iași), Fantastic și alteritate (2013) și Corpuri, exiluri, terapii (2020 – Premiul pentru studii critice interdisciplinare al revistei "Ateneu"). Face parte din Uniunea Scriitorilor din România și din A.L.G.C.R.