LEV TOLSTOI: Fuga din rai este volumul criticului literar Pavel Basinski, distins cu premiul Bolșoia Kniga (Big Book) pe 2010, care a apărut în 2014 la editura Humanitas în traducerea Adrianei Liciu.

Primul capitol, intitulat Plecare, sau fugă?, delimitează problematica principală a cărții, și anume în ce împrejurări a avut loc plecarea contelui Lev Nikolaevici Tolstoi în vârstă de 82 de ani de la Iasnaia Poliana în noaptea din 27 spre 28 octombrie 1910 din districtul Krapivna, gubernia Tula. Celebrul gânditor a fost însoțit de medicul său personal, Makovițchi. Vestea despre acest eveniment se răspândește ca un fulger în Rusia și atrage atenția lumii întregi. Concluzia unui foileton rus era că faptele lui Tolstoi sunt consecințe ale unui "supraom“, ce nu pot fi judecate după normele actuale. Soția lui, Sofia Andreevna, a fost deci un simplu pământean, căruia Tolstoi "supraomul“ nu i-a fost accesibil.

Slăbiciunile cuplului

Totuși, mărturiile medicului personal al lui Tolstoi indică că scriitorul suferea de o anumită "slăbiciune“:

Mai târziu, după ce și-a pus în ordine însemnările, Makovițki și-a făcut cu onestitate reproșuri pentru că n-a sesizat debutul bolii lui Tolstoi și, la întrebarea directă a Elizavetei Valerianova "Poate să plece L.N.?“, a răspuns: "Poate, slăbiciunea a trecut.“ (pag. 278).

Sofia Andreevna, soția lui, consultată fiind de psihiatrul P.I. Rastegaev, suferea de o anumită psihopatie:

Psihiatrul P.I. Rastegaev, care a consultat-o după fuga lui Tolstoi, a dat un diagnostic prudent, dată fiind durata scurtă de observare a cazului, dar întru totul justificat, și anume că Sofia Andreevna "suferă de o organizare psihopatică (isterică)“, iar aceasta, "sub influența anumitor condiții, poate prezenta asemenea crize, încât se poate vorbi despre o tulburare mintală de scurtă durată“. (pag. 2760.

Viața spirituală a lui Tolstoi

Celebrului scriitor îi era foarte greu să separe viața spirituală de cea de familie, aceasta putând fi încă una din cauzele plecării sau fugii lui:

"Familia este un singur trup, scrie el în jurnal în 1881. A părăsi familia – asta e a 2-a ispită – înseamnă să te omori. Familia este un singur trup. Dar să nu cedezi celei de a 3-a ispite – slujește nu familia, ci numai lui Dumnezeu.“

Așadar, a părăsi familia înseamnă să te omori. Nu este vorba, desigur, de prezența fizică a unor oameni cărora nu le pasă de tine. Este vorba de faptul că Tolstoi nu separă încă viața sa spirituală de soție și de copii. Moartea familiei înseamnă propria moarte, nu fizică, ci spirituală. (pag. 252).

După ce în tinerețe a avut remușcări din pricina chefurilor din studenție, Tolstoi încerca să urmeze un traseu spiritual. Astfel, după mutarea la Moscova din 1881, a auzit despre țăranul filosof-sectant Vasili Kirillovici Siutaiev, un celebru ascet din gubernia Samara. Acesta nu credea în mijlocitori între om și Dumnezeu, o perspectivă religioasă de care a fost atras și marele conte rus.

Sfârșitul volumului relevă poziția în care se afla Tolstoi în ceea ce privește creștinismul:

Prin acest epigraf el afirmă primatul adevărului chiar și asupra creștinismului. Aceasta înseamnă că pentru el creștinismul nu mai este adevărul ultim. Aceasta era poziția lui Tolstoi. (pag. 420).

Criza. Celelalte plecări

Gânditorul rus suferea adesea de crize de isterie, după care se retrăgea din viața familială pentru a-și găsi liniștea interioară; plecări care probabil au precedat fuga pentru totdeauna de la Iasnaia Poliana.

Sora lui Tolstoi – modelul pentru Anna Karenina

Volumul, ce poate fi considerat și o biografie a lui Tolstoi, reiterează comparațiile dintre personajele romanelor sale și persoanele care le-au inspirat, acesta fiind și cazul Annei Karenina. Tolstoi se inspiră din problemele surorii sale, Maria Nikolaevna, care a fost la un pas de sinucidere.

Veniera lui Certkov

O persoană dinafara familiei care l-a influențat și a fost influențat de Tolstoi este Vladimir Grigorievici Certkov, cu care scriitorul a deprins o mare prietenie care se va dovedi fructoasă pentru amândoi. Împărtășind parcă același spirit, acestora li s-a revelat faptul ca există o mare contradicție între adevărul lui Cristos și minciunea vieții cotidiene. Tolstoi nu putea alege între postura de tată într-o familie care nu îl înțelegea pe deplin și postura de mentor pentru tinerii care îi prețuiau scrierile.

​ În viața familială se ducea și o bătălie tăcută pentru supremația reprezentată de persoana lui Tolstoi între Certkov și Sofia Andreevna. Certkov s-a ocupat de cărțile interzise (odată cu apariția Postrednik-ului) ale lui Tolstoi în Rusia pe care le-a editat în străinătate, dovedindu-se un remarcabil organizator și intermediar, fără de care scriitorul rus nu s-ar fi putut descurca în ultimii ani de viață. În același timp, Sofia Andreevna reeditează vechile opere care au fost confirmate în timp, semnând contracte cu tipografia și ocupându-se de corectură și depozitare, dar Certkov este cel care îi deschide lui Tolstoi noi orizonturi, câștigând simbolic această bătălie, dar și financiar.

Sofia Andreevna a fost mai mult de jumătate din viața sa însărcinată și, deși i-a dăruit extrem de mulți copii (foarte mulți dintre ei au murit în primii ani de viață; printre ei și Vaniecika, cel mai iubit, moartea lui fiind percepută ca o dramă), se pare că obligațiile familiei, cumulate cu "slăbiciunea“ lui, i-au motivat plecarea.

Alegerea lui Certkov rămâne un mister la fel de mare ca fuga lui de pe moșia de la Iasnaia Poliana.

Sonata Kreutzer

Nuvela Sonata Kreutzer de Lev Tolstoi prezintă povestea lui Pozdnîșev Vasea, un bărbat care ajunge să își ucidă soția din gelozie. El crede că soția îl înșală cu un tânăr muzician pe nume Truhacevski. Din mărturisirile personajului aflăm că această sonată are un efect teribil asupra sa.

Personajul chiar își recunoaște vina completă, afirmând luciditatea crimei:

Când omul susține că nu-și dă seama ce face la mânie, să nu-l crezi, nu e adevărat. Eram perfect lucid și nu mi-am pierdut nicio clipă luciditatea. (p. 101).

Volumul este însă interzis în Rusia, iar la curtea imperială se zvonește că în Sonata Kreutzer este descrisă gelozia lui Tolstoi față de soția sa, chiar dacă ea nu i-a dat mari motive de gelozie.

Fuga din rai

Plecarea contelui Lev Nikolaevici Tolstoi de pe moșia sa a avut loc noaptea. Traseul său a fost ținut ascuns cu multă grijă, dar destinația finală nu era cunoscută nici măcar fugarului.

Și nu s-a lăsat încă o săptămână aproape, când a zăcut într-o odăiță din casa lui Ozolin, îndurând chinurile morții, dar dovedind tuturor, și în primul rând sieși, că trecerea în moarte este tot ce poate fi mai demn și mai măreț. Mai măreț decât nașterea inconștientă și viața semiconștientă. Este momentul celei mai înalte manifestări a rațiunii și a înțelepciunii agonisite de-o viață. Punctul culminant al vieții. (p. 374).

Excomunicarea

Excomunicarea scriitorului rus din Biserica Pravoslavnică (Ortodoxă) a fost anunțată la începutul secolului XX pe 24 februarie în ziarul Țerkovnîe vedomosti (Buletinul bisericesc), considerând că acesta neagă pe Domnul Isus Cristos, pe Dumnezeu-omul, zămislirea fără păcat, fecioria înainte de naștere a Fecioarei Maria, nerecunoscând viața de apoi și răsplata după merit, respingând tainele Bisericii și harul divin al Sfântului Duh. (pag. 412)

Fuga din rai e de nepătruns

Fuga din raiul pământesc de la Iasnaia Poliana a șocat o lume întreagă și, deși o faptă dictată de circumstanțe exclusiv materiale, a pus în cumpănă trăinicia unui întreg imperiu. Soția lui Tolstoi moare, surprinzător, din aceeași cauză care l-a răpus pe Lev Tolstoi. Concluzia sa este că plecarea sau fuga soțului reprezintă o taină de nepătruns:

În luna octombrie ea [soția lui Tolstoi, Sofia Andreevna] s-a apucat să spele geamurile casei și a răcit. A murit de pneumonie ca și soțul ei. În noiembrie, tot ca el. În ultimii ani s-a gândit mai tot timpul la el, încercând să înțeleagă care au fost cauzele adevărate ale plecării lui. Și n-a înțeles... Dar la un moment dat a dat o definiție atotcuprinzătoare pentru fuga lui Lev Nikolaevici:

"Ce s-a întâmplat este de neînțeles, și va fi pentru totdeauna de nepătruns.“ (p. 525).

Criticul rus Pavel Basinski reușește într-un mod subtil să aducă în discuție importanța raportului dintre biografia autorului și operă. Prin urmare, Basinki contrazice ideea formaliștilor ruși care nu vedeau în biografie o sursă demnă de urmat în interpretarea operei.

Pavel Basinski, Lev Tolstoi. Fuga din rai, trad. Adriana Liciu, București, Humanitas, 2014