am încetat să îmi mai leg eșarfe
mi se încolăcesc frânghii de cuvinte
ce îmi sugrumă gândurile
și voi rămâne doar cenușa aceea
îngropată lângă cel mai uscat copac
care a zbătut crengi în singurătate
căci din mine nu mai cresc flori
aripi sau speranțe
doar iluzii și buruieni pe creier
care îmi tot înalță abisul
cu acel zbor eșuat
am format cel mai frumos lac
în care nu a înotat nimeni
nimeni și cu mine
eram sânge toamn ...