OPTm
nr.crt.

Nu știu cum se întâmplă, însă, de ceva vreme, două sunt întrebările care mi se tot pun, în diferite contexte mai mult sau mai puțin formale: 1. de ce mă încăpățânez să scriu în reviste literare sau publicații culturale neindexate, din moment ce textele apărute în ele nu pot fi cuantificate într-un punctaj cât de cât decent, de care să mă pot folosi în cv-ul academic; 2. dacă tot continui să o fac, de ce nu public fie în reviste finanțate substanțial sau "cu adevărat vizibile", adică de o largă ...

Multă vreme profesorul, criticul și academicianul Eugen Simion a fost pentru mine o instanță abstractă, o ,,ființă de hârtie“, vorba lui Roland Barthes. O referință bibliografică de neocolit începând din liceu, coordonator al manualului de limba și literatură română din clasa a douăsprezecea, autor al prefețelor și postfețelor volumelor din colecția ,,Biblioteca pentru toți“ din anii 2009-2010, autor, de asemenea, al Scriitorilor români de azi sau al Dimineții poeților, studiu recomandat, îmi am ...

Cătăline, ți-ai legat existența, până acum, de mai multe spații. Te-ai născut la Tecuci, ai urmat studiile universitare la Iași, ai călătorit multișor prin țară și străinătate (inclusiv cu ocazia unor manifestări culturale importante). Dacă ar fi, totuși, să alegi un singur oraș, care ar fi acela?

Categoric Beijingul, dacă ar fi să aleg un loc din afara țării. Plecarea în China, cu tot ce înseamnă ea, a fost călătoria vieții mele de până acum. O cultură total diferită de a noastră, aflată ...

Perioada anilor aflați sub dominația disruptivă a regimului comunist în România (și nu doar) poate fi definită, raportându-ne la un nivel psiho-afectiv individual și colectiv, de un traumatism desconsiderat, a cărui reverberație se resimte și astăzi, după mai bine de 30 de ani de la încheierea dictaturii ceaușiste. Așa cum spunea și Carmen Lidia Vidu, se remarcă o atitudine de apatie a celor care au suferit de pe urma comunismului privind consecințele nefaste ale regimului. Trecerea bruscă de la ...

În minte ta e un câmp vizual plin de ce făceai acum cinci, cincisprezece ani, umplându-ți plămânii de aerul alocat amintirilor, cu spectacolul bogat și încet-încet al rememorării. În ceea ce privește amintirile, ele sunt, în mare parte, nedistingibile: aici jucăria preferată avea culoarea roșie, acolo albastră; aici o pereche de mâini murdare te țineau de mână ore în șir, acolo o pereche de mâini murdare erau stigmatul autoexilării. Suntem cultivatori ai amintirilor preferate. (Sau nu). Povestim ...

Recentul roman al lui Andrei Velea, a.normal, apărut la Editura Litera, 2022 și prefațat minuțios de către Laurențiu-Ciprian Tudor, este mărturia clară a faptului că genul romanesc este, așa cum spune Milan Kundera în Arta romanului sau Testamente trădate, oglinda în literă a compoziției muzicale. Având o structură tripartită, cele trei voci (narative) se află într-o continuă și dinamică relație de polifonie asigurată de unitatea tematică. În pofida eterogenității timbrelor triadei de pove ...

În ultima perioadă, numele lui Radu Demetriades și-a făcut din nou loc în lumea literară prin debutul său în poezie, volum intitulat Gioco di mano. Pentru cei care aud pentru prima dată acest nume, Radu Demetriades a mai fost în centrul lumii literare prin anul 2017, când a publicat o cronică a așa-zisului roman intitulat El Astrolabio. Poetul anunța pe atunci că a descoperit în Argentina un scriitor român talentat, presupusul autor al romanului abia menționat, Antonio Rodriguez de la Muerte ...

Bârfa e chemare și nevoie de bază a omului. La fel cum un învățat simte nevoie să adune cât mai multe cunoștințe și apoi să le împărtășească prin prelegeri și pagini scrise, tipărite și răspândite, așa și restul oamenilor sunt mânați de dorința de afla și de a spune mai departe. Iar în redacția ziarului Punctul, bârfa e cel mai natural element. Atomul în jurul căruia se coagulează știri, reportaje, anchete. Ziariștii își construiesc articolele de la frânturi de informație, de la discuții purta ...

am încetat să îmi mai leg eșarfe

mi se încolăcesc frânghii de cuvinte

ce îmi sugrumă gândurile

și voi rămâne doar cenușa aceea

îngropată lângă cel mai uscat copac

care a zbătut crengi în singurătate

căci din mine nu mai cresc flori

aripi sau speranțe

doar iluzii și buruieni pe creier

care îmi tot înalță abisul

cu acel zbor eșuat

am format cel mai frumos lac

în care nu a înotat nimeni

nimeni și cu mine

eram sânge toamn ...

Mereu am considerat că întâlnirile cititorilor cu universurile ficționale nu sunt pur arbitrare, ci implică o afiliere spirituală, de viziune, mai mult sau mai puțin conștientă, iar apropierea selectivă de anumiți scriitori e o manifestare a unui fatum metaliterar.

Pe Elif Shafak am îndrăgit-o de la prima carte citită. M-au atras sensibilitatea ei, acuitatea scriiturii, inteligența cu care operează trecerea între diferitele niveluri ale conștiinței și, în mod clar, asumarea cu care transform ...

Gaston Bachelard reproșa psihanalizei că se îndepărtează de însuși obiectul creației artistice, pentru a se cantona într-un domeniu prea uman și, prin asta, deloc specific artistului. Arta în sine nu este terapeutică, dar este evident că se poate insera într-un proces terapeutic. Din punct de vedere critic sau al publicului, indiferent că este vorba despre căutarea frumosului, a talentului, a tehnicii de interpretare/creație, de expresie, de comunicare, sublimare sau de substituție, avem de lu ...

Teatrul Național "I.L.Caragiale" din București vă oferă prilejul reîntâlnirii cu o creație actoricească de referință, cea a lui Marcel Iureș în spectacolul CREATORUL DE TEATRU de Thomas Bernhard. Piesa a fost pusă în scenă inițial de Alexandru Dabija la Teatrul Act, în anul 2001, fiind una dintre cele mai longevive creații scenice postdecembriste, salutată de critici și public în egală măsură, premiată la Gala UNITER, în 2002, pentru cea mai bună interpretare masculină. La data premierei de atun ...