Cu timpul ajungem să tragem tare de noi, mai ales când cineva pleacă. Ajungeam aiurea, prin cartiere mărginașe, prost luminate, cartiere apatice, cafenele de prost gust. Ceva trebuia schimbat. Poziția lui, dreaptă și pală, apărea constant, ca o imagine de pe un film vechi, ușor blurată.
Pentru orice există mai tot timpul cineva care a scris ceva.
Despre asta.
Despre altceva
Despre similarități apasătoare.
Despre alții și alții și alții s-a tot scris.
Răceala din oase, monturile de fri ...