Vasile Voia, Religia în epoca Romantică. Un imaginar al Absolutului, Editura Școala Ardeleană, 2022.

Pornind de la literatura romanticilor, și mai ales de la opera lui Novalis, ale cărui scrieri îi sunt foarte apropiate și cărora, de-a lungul carierei sale științifice, le-a dedicat numeroase studii, fără să-l uite, însă, nici pe Friedrich Schlegel sau pe Friedrich Schleiermacher, profesorul clujean Vasile Voia face în cartea Religia în epoca Romantică. Un imaginar al Absolutului un efort titanic și romantic deopotrivă, de a purta un dialog cu gândirea artistică, teologică și filosofică a vremii, cu universul fantastic și mitologic, în același timp pășind cu prudență pe teritoriul tematologiei (stoffgeschichte), al terminologiei și al cronologiei epocii. Astfel, adesea sub influența ideilor filosofului francez și kierkegaardian Georges Gusdorf, și, în același timp, postulând hegelian simbioza dintre domeniile fundamentale ale spiritului (filosofie, artă, religie), volumul se construiește mai degrabă ca o viziune asupra sufletului romantic, discutând una dintre coordonatele esențiale ale romantismului, și anume, subiectivitatea, – inerentă condiție și consecință a morfologiei artistice, a procesului creator, și, mai ales ca fragment, pars pro toto,– surprinsă în sensibila ei relație cu absolutul, cu sublimul, cu infinitul ori cu transcendentul, și reflectată în permanenta oglindire dintre micro și macro-univers sau măcinată de aspirația spre o totalitate concretizată în imaginea unei Arte Totale (idee definită și intens vehiculată de către estetica wagneriană).

Imaginea de pe copertă, semnată de pictorul romantic Caspar David Friedrich – autorul celebrelor figuri întoarse cu spatele spre privitor ("rückenfigur") –, înfățișează un profil masculin, întunecat și însingurat, așezat melancolic în rama desenată de ogiva Mănăstirii Oybin, în ruină. Tabloul, intitulat Visătorul, ne poartă cu gândul spre studiul de referință dedicat esteticii romantice semnat de Albert Béguin și intitulat Sufletul romantic și visul, în timp ce toată această tensiune dintre natura umană solitară și natura sălbatică și ofensivă a peisajului nu este altceva decât o strălucită metaforă a condiției umane. Iată că avem de-a face cu un volum consistent și de neratat, care prin abordarea sa interdisciplinară și inedită, pornind dinspre literatură spre filosofie și religie, mai exact spre o filosofie a culturii, completează în mod fericit studiile despre epoca romantică întreprinse la noi. Cu alte cuvinte, Religia în epoca romantică. Un imaginar al Absolutului este o carte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca și din bibliografia oricărui cititor îndrăgostit de romantism.