Revistă print și online
Programele AI nu sunt o noutate, însă în ultima perioadă, aria de răspândire a acestei forme de inteligență creată de om a ajuns până în domeniul literaturii. Cu acces instantaneu la o bază de date uriașă de opere de artă digitalizate, de creații, de modele lingvistice, de limbi moderne sau antice, aceste programe ne șochează prin "originalitatea" creațiilor bazate pe algoritmi bine definiți. Este înspăimântător și în același timp o mană cerească pentru debutanții în literatură, pentru cei care se pot lansa în umbra unui chatbot care caută în oceanul internetului și "creează" pentru ei. Doar că este o iluzie alimentată nu neapărat de limitările minții umane, ci de capacitatea ei de a discerne între un fals și o operă originală. Aici se oprește inteligența artificială, până aici poate să fascineze, până în momentul în care, la o analiză cât de cât atentă, realizezi lipsa umanului. Din păcate, nu se poate pune problema existenței plagiatului aici; sunt informații culese de pretutindeni, disponibile oricui.
Emoțiile sunt o eroare matematică, dragostea este un rezultat greșit, alegerile pot fi corecte sau greșite și toate sunt atribute ale omului care vede dincolo de 1 si de 0. O mașină virtuală poate compune un roman de succes, dar nu va transmite o emoție reală cititorului, nu va ști cum să transmită senzația unui miros, să explice de ce zăpada poate fi caldă, iar căldura soarelui îți poate da senzația de frig.
Chatboții vor evolua în folosul oamenilor, vor ajuta în căutarea mai rapidă a informațiilor și aici depinde doar de noi cum utilizăm această ușurare a sarcinilor, în folosul sau în detrimentul nostru. Trăim într-o lume a vitezei, într-un vortex informațional de nedescris acum o jumătate de secol și deja ne vedem până și creația în pericol. Suntem mici Dumnezei care aleg să se joace cu tehnologia.
Partea întunecată a acestei inteligențe este că, deși aparent ne ușurează viața, de fapt ne face dependenți de informația pe termen scurt, fără posibilitatea unei sedimentări. Atât timp cât avem totul la dispoziție, la un clic distanță, va dispărea curiozitatea, vom face din ce în ce mai puține analogii, vom lua informația ca atare și o vom transmite la fel.
Literatura este un teren fertil, dar minat pentru AI, imaginația scriitorilor, ideile originale, poate chiar izvorâte din această conviețuire om-mașină, sensurile multiple ale unor fraze, particularitățile limbilor, jocurile de cuvinte, toate pot și cu siguranță vor face diferența între o opera autentică și una care te întâmpină cu mesajul: "Prove you are human".
Neil McGregor, autor al volumelor de poezii “Zborul gândului sau nemărginita așteptare a vremii", “The Night before Us" și “Femeile se citesc invers", scrie versuri de un modernism redutabil, dar și introspecții post-moderniste, deși nu scrie o poezie citadină. Atuurile cunoașterii și ușurința cu care desenează expresii artistice îl fac și un candidat perfect pentru o proză tactilă, încărcată de senzorialitate.