Vântul nu bate degeaba. Niciodată nu umflă pânzele fără un rost. Te împinge fiindcă trebuie să fii undeva, fiindcă știe unde să te ducă și umflă pânza spre direcția de el dorită.

Visele întotdeauna plutesc spre dreapta, deși direcția le e înainte, și întâmpină liniștite destinația. Nimeni nu așteaptă cu mai multă seninătate să ajungă la mal ca un vis. Fie că sunt pisicoase, ușor negricioase și veșnic miorlăite, iepurești și pleoștite ca un gând neașteptat, toate se țin de mână.

În barcă e frig ...

Și la început a fost Festivalul Internațional de Poezie și nu a fost o Noapte la Operă, ci o seară la Arcub, unde am urmărit cum sunt scoși iepuri artistici din jobene. L-am urmărit pe Răzvan Țupa și am vrut să aflăm ce se află în spatele jobenului lui.

Neil McGregor: Răzvan, ți-a fost vreodată teamă să urci pe scenă?

Răzvan Țupa: Îmi e teamă un pic de fiecare dată. Dar asta pentru că poemul meu de bază e timiditatea. Și, în principiu, teama mea e legată de faptul că oricât exerse ...

Acum câțiva ani am fost întrebat cum aș descrie cu ce mă ocup. Am răspuns că încerc să caut limba de dinaintea limbii și poate chiar de după cuvinte. Dar aici trebuie să explic ce este limbajul în opinia mea. Bănuiesc că răspunsul este foarte simplu: limbajul este un mod de comunicare. Foarte des, oamenii consideră că limbajul constă doar în semantică și gramatică și poate și alte părți – dar toate trebuie să fie într-o formă scrisă. După cum știm, aproximativ 80-85% din comunicare este non-sema ...

În seara când luna rămăsese mușcată pe un cer pustiu, în aerul înghețat, trei umbre intraseră pe poarta fermei, închizând zăvorul greu în urmă.

În urmă rămăseseră câmpurile pustii, fumul caselor și întunericul.

Lumina palidă a intrării numără siluetele strecurându-se în căldura cabanei, așezându-se greoi în jilțuri.

— O noapte rămânem la dumneata, spuse omul dintâi. Mâine o sa ne continuăm cărarea, mai e drum lung până unde avem să mergem. Dă-ne o cameră și ceva bucate și în zori ne-om înțele ...

Ziua aceea se arăta năclăită de zăpușeala adunată încă de cu dimineață și nici precupeții nu se încumetau să se arate puținelor priviri rămase la lumina arzătoare de Cuptor.

Prin colbul Mavroghenilor se strecura doar trăsura boierului Stroe, în pas grăbit de bice și de strigătele deznădăjduite ale vizitiului. Graba ce ar fi putut nedumeri era aducerea la umbra răcoroasă a caselor boierești atât a încărcăturii prețioase, cât și ostenirea cailor și a oamenilor.

Privirea ageră a hoțului surprinse ...

Sunt poet. Nu știu să fac altceva decât să adun cuvinte de pe te miri unde, să le pun împreună și să fac o poezie. Poeziile sunt proiectele mele, unele mai scurte, altele puțin mai elaborate, întotdeauna parte dintr-un proiect mai mare, numit carte. Cărțile sunt proiecte pe termen mediu, după o vreme devin desuete, nu mai au consistența pe care o vreau atunci când le recitesc după multă vreme, dar ele sunt și vor fi istoria mea, scrisă de mine; așa cum am văzut eu lumea atunci, așa cum am simțit ...

Dragă Cancel Culture,

Sau cum ți se mai spune astăzi, rebel fără o cauză. Îmi pare rău că te iau de la treburile tale obișnuite, dară dacă poți lăsa telefonul o clipă și m-ai asculta, nu ai avea atitudinea asta de adolescent încuiat în casa de părinți.

Poți fi rebelă în continuare, nu mă deranjează, însă aș aprecia un pic de decență față de generațiile care au avut grijă să ajungi aici. Știi, noi am crescut un pic altfel, mai libertini, mai slobozi la gură, inventivi și creativi. Am avut gri ...

Programele AI nu sunt o noutate, însă în ultima perioadă, aria de răspândire a acestei forme de inteligență creată de om a ajuns până în domeniul literaturii. Cu acces instantaneu la o bază de date uriașă de opere de artă digitalizate, de creații, de modele lingvistice, de limbi moderne sau antice, aceste programe ne șochează prin "originalitatea" creațiilor bazate pe algoritmi bine definiți. Este înspăimântător și în același timp o mană cerească pentru debutanții în literatură, pentru cei care ...

Purces-am cu noaptea în noi,

înnegurată și amarnică trăire,

cu zâmbetul șters în copite de cai,

galop în slovă și-n cinstita privire.

Dat-am vorbă în lumea întreagă

de-amurgul în șa ne-o găsi

să se lase de știre de-ndată

că ce va fi fost să fie nicicând nu va fi.

nici făgăduința nu va să fie-mplinită

ca roza ce-acum se ridica în soare,

aduceri aminte rânduite pe cruce

se sting la rându-le ca o lumânare.

Nevrednică vreme, netrebnice gânduri

și ...

Sunt eu, Magdalena, Maria Magdalena. Știi, acea Maria a Ta.

Am așteptat mult momentul acesta, au trecut secole între noi, dar ce a fost, cine suntem, cine am devenit nu se va stinge niciodată. Timpul câteodată vindecă, dar de la fel de multe ori doar amână un destin frânt, îi prelungește agonia.

Aș fi vrut să Te mai întâlnesc o dată, să povestim ca atunci când cuvintele Tale erau pe toate buzele, când vorba Ta era cuvântul cel mai des pomenit, în umbra măslinilor sau în arșița pustietății.

D ...