Un personaj este ca orice om pe care îl întâlnești pentru prima dată. Există prejudecata că prima vedere este decisivă, dar cred că aceasta poate deveni cu adevărat îndreptățită sau chiar o știință când receptorul posedă un simț dezvoltat al oamenilor. E o chestiune de semiologie. Optzeci la sută di ...

flashback-uri, rememorări, aprecieri asupra trecutului etc. în romanul românesc

fragment din romanul Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte, ed. Litera, BPC, 2023

Apoi, după ce-am dormit prima noapte în noua casă, cu toate bagajele aduse și lăsate grămadă într-una dintre camere, ...

Care este cel mai important lucru în construcția unui personaj de ficțiune?

Cred că punctul de la care pleci, inspirația inițială. Poate să fie un om pe care îl cunoști, îl întâlnești, citești despre el sau îl visezi. E posibil orice, dar oricum ar fi, este o întâlnire pe care cred că e import ...

Am avut noroc de iubire, deși am fost în multe mâini ticăloase. Dar nu toate buzele care m-au sărutat au fost spurcate, și nu toți sânii de care am fost lipit au stat pe piepturi cu inimi mici. Podelele pe care am fost târât au fost călcate și de tălpi mârșave și de pași de sfinți, ochii cu care am ...

Acum câțiva ani am fost întrebat cum aș descrie cu ce mă ocup. Am răspuns că încerc să caut limba de dinaintea limbii și poate chiar de după cuvinte. Dar aici trebuie să explic ce este limbajul în opinia mea. Bănuiesc că răspunsul este foarte simplu: limbajul este un mod de comunicare. Foarte des, o ...

Cel mai mult pe lumea asta iubea acea oglindă cu ramă din argint, pe care o ținea agățată pe zidul dinspre răsărit al dormitorului ei regal, ca pe o icoană. Îi plăcea să mângâie rotunjimile frunzelor de acantă din metal prețios, ori să-și treacă degetele peste obrăjorii bucălați ai amorașului pe car ...

Puține cărți m-au cutremurat în ultima vreme ca Un altfel de jurnal. Ieșirea din timp (Humanitas, 2016) a lui Matei Călinescu. Câtă reziliență în fața durerilor vieții aruncate în el pe nedrept și de-a valma, ca niște bolovani, câtă demnitate în felul de a-și purta crucea până la capăt fără să crâ ...

Femeii nu-i venea să creadă – câtă năclăială de sânge. Mai văzuse ea asta, mai trăise ea asta, dar tot nu-i venea a crede. Își duse dreapta pe o pulpă și șterse sângele păgân. Mâna ei, propria ei mână, mâna cu care mânca – îi producea scârbă. Icni sec, dar mâncarea, dacă ...

Felipa purta o cămașă albă, descheiată și doar atât. Se plimba desculță pe dalele de ceramică, mirată fiind încă de detaliile florale ce se simțeau reci sub tălpi. Făcea slalom printre pânzele supradimensionate atârnate de tavan și încerca să le cuprindă cu privirea într-o căutare fără de sfârșit. L ...

Cu siguranță știți tabloul. A avut și el soarta Mona Lisei, adică a devenit în ultimii ani subiect inepuizabil de meme-uri și parodii pe platformele social media. Un ulei pe pânză care înfățișează patru personaje într-un restaurant din centrul orașului, văzute prin fereastra mare de sticlă a unei ca ...

Catia Maxim

Fiecare poveste are un început. Însă puține istorii au un final, chiar dacă, aparent, viul se preschimbă în punct. Se întâmplă și cu obiectele de suflet ce ne însoțesc și ne bucură inima. Fie devin amintiri, fie sunt mai longevive decât omul căruia îi continuă povestea. Astfel o pensulă ...

O inedită apariție editorială de la editura A.C.S. (Art Conservation Support) este În casa bunilor, un mic album-carte realizat de Laura Hangiu și Ana Bârcă. Ilustrațiile sunt semnate de Crina Ungureanu și Maria Victoria Boieru, iar ediția e îngrijită de Anca Dină. A apărut în 2017. Un dicționa ...