Dragă Cancel Culture,

Sau cum ți se mai spune astăzi, rebel fără o cauză. Îmi pare rău că te iau de la treburile tale obișnuite, dară dacă poți lăsa telefonul o clipă și m-ai asculta, nu ai avea atitudinea asta de adolescent încuiat în casa de părinți.

Poți fi rebelă în continuare, nu mă deranjează, însă aș aprecia un pic de decență față de generațiile care au avut grijă să ajungi aici. Știi, noi am crescut un pic altfel, mai libertini, mai slobozi la gură, inventivi și creativi. Am avut grijă să arătăm lumii, și ție în același timp, toate chichițele, toate defectele umane, toate calitățile, și le-am expus, le-am scris, ca să le vedem toți. Inclusiv tu.

Acum mă văd într-o postură ingrată, în care sunt pus la perete și nimic din ce am creat nu mai are aceeași valoare ca înainte. Și nu înțeleg, crede-mă, valorile nu se depreciază atât de rapid decât dacă încap pe mâini nepricepute.

Mai e ceva de discutat, ia un loc lângă mine, aici, să îți explic. Nu durează mult, știu că textele lungi te plictisesc, dar măcar o dată în viață fă o excepție.

Uite care e treaba, de-a lungul istoriei noastre ne-am comportat cum am crezut că e mai bine pentru noi atunci, cum ne-am priceput mai bine. Atunci când am făcut-o pe Mona Lisa nu ne-am gândit că vine cineva să spună că un zâmbet misterios e o banală pareză. Când l-am sculptat pe David în detalii excepțional de anatomice nu ne-am gândit că se va trezi cineva că nu e la fel de bine dotat ca el. Bietul Rubens, nu pilotul, pictorul, mă gândeam să îl acoperim cu o pânză în toate muzeele, ce zici? Până îți mai trec țâfnele, mă gândesc. Nu are nicio logică să fii pudibond când umbli mai golaș decât un om preistoric, dar te rușinează goliciunea. Stai aici, te rog, nu am terminat. Să trecem la literatură, nu a scăpat nici ea, săraca, de ifosele tale.

În puține cuvinte îți spun că nu ai cum să schimbi istoria cu prezentul fiindcă nu vei mai avea la ce să te raportezi mai târziu.

Prezentul ăsta al tău are nevoie de o bază, așa cum e ea, cu bune și cu greșeli. Dacă anulezi trecutul, ștergi prezentul, înțelegi? Îți place să te dai mare cu citate în limbi stinse demult, dar ai uitat de regionalisme și arhaisme. Toate au frumusețea lor și nu le șterg doar fiindcă vocabularul tău actual încape pe un floppy-disk. Deci e un subiect nenegociabil.

Comportamentul tău lasă de dorit, înțeleg vârsta care te-a ajuns din urmă prea repede, însă e de datoria mea, și mi-o voi face până la capăt, să te educ în continuare, cu toate protestele tale. Cândva poate îmi vei mulțumi, acum nu aștept acest lucru.

Până să te întorci la tehnica ta și la prietenii tăi virtuali vreau să te mai gândești la opțiunea asta de "cancel" din capul tău și să începi cu un simplu "restart".

Cam atât pentru moment, ești liberă să pleci.