Odată cu avangarda se impune o nouă optică asupra scrisului, ceea ce va duce (inevitabil) la o democratizare, în sens general, a literaturii. Scriitorii nu își vor mai manifesta actul creației sub auspiciile unei organizări euclidiene a materialului literar, ci vor sparge barierele, ajungând, în cel ...

Altisidora îi povestește lui Don Quijote cum a ajuns la poarta iadului, unde câteva perechi de diavoli se jucau, în loc de mingi, cu diferite cărți, făcute din vânt și câlți. Erau îmbrăcați cu ciorapi lungi și pieptare, cu gulere mari cu "șpițuri de Brabant, lucrate în igliță", cu patru degete ieșin ...

Ce părere ai despre premierea unor povestiri în cadrul premiilor Ficțiunea?

Orice premiu, dacă nu ești Cioran sau Cine-a-mai-refuzat-premiile-celebru-la-propriu-fiind, poate fi bine primit… este o modalitate de a recunoaște cuiva meritele, truda, nebunia (frumoasă, sănătoasă), este un mod de ...

Peggy Jones, o doamnă de 64 de ani din Texas, tunde gazonul din spatele casei când îi cade în cap, din cer, un șarpe, care i se încolăcește de mână tot mai strâns, scuipându-i venin în față. Deodată, tot din cer, se năpustește asupra ei un șoim, care-i smucește brațul pentru a înhăța șarpele, zgârii ...

În legătură cu receptarea scrierilor lui Urmuz s-a remarcat adesea paradoxul că unei opere de dimensiuni liliputane (însumând mai puțin de o sută de pagini) i s-au consacrat mii de pagini de exegeză, fără ca interpretările cele mai sofisticate să reușească să le epuizeze substanța misterioasă. Sau, ...

Era miezul zilei când Ionescu se desinucise. Pe malul Dâmboviței, între Tribunal și Biblioteca Națională, chiar în mijlocul unui silogism în care își ținea cu greu echilibrul, și pe lângă care treceau mașinile în viteză.

Era înfășurat în gânduri și în haine gri și pardesiu deasemenea gri cu vergi, ...

La ei, luciul apei e mai cristalin decât la noi

iar clădirile lor de sticlă și metal se reflectă în el mai bine

ca într-un joc de oglinzi

o parte a lumii se decantează în cealaltă

ca-n Războiul Rece.

Prin clădirea parlamentului: o masă lungă

cu hălci de șuncă pe ea.

În trenur ...

Paris, 3 septembrie 1860.

Cel mai frumos la Paris este bulevardul cu ai săi trecătorii și ale sale mistere. Ori de câte ori cineva îl îmblânzește cu pasul, tălpile îi sunt cuprinse de o contracție galvanică, de la trotuarul de asfalt pe care în fiecare clipă bărbații își târșesc pantofii, femeile ...

Zgomotul îl trezește în miez de noapte. Dan se ridică în capul oaselor și ascultă. Un păcănit ușor metalic se repetă cu frecvență diferită, când mai alert, când mai rar. Uneori apăsat, alteori abia ghicit. Apoi aude ceva ca o linguriță lovind un pahar gol, cu ecou, într-o încăpere parcă fără mobilă. ...

Casa cu o singură cameră, era un atelier de creație zootehnică. O masă îngustă, cu două picioare, pe o singură scândură; o sobă afumată și care scotea știrigie adusă de la fier vechi; niște oale mucegăite și urât mirositoare în care se făceau brânzeturile cele de bun gust (pentru iubitorii de brânză ...

Deși Alexandru Vakulovski, scriitorul atât de interesant din Republica Moldova, ne-a obișnuit cu texte în care limbajul denotă agresivitate și revoltă, fie împotriva vieții de sub vălul comunist, fie chiar împotriva literaturii, prin alegerile lexicale șocante și imaginile tulburătoare, de data acea ...

În imagine (de pe zidurile de la Pompei), pe langă Endymion si Selene, care nu suscită interes, se află și un animal bizar, unii au zis câine, alții au văzut o fictură selenară. Scrieți povestea acestui personaj de la la picioarele lui Endymion.

Au participat mulți scriitori la jocul nostru de p ...

Zenob

Cinci bani și pantofii

Turnavitu poartă pantofi cu toc, de culoarea impertinenței, și-i place să bată trotuarul cu ei, pe străzile din zona Lipscaniului. Într-o zi m-a oprit, întinzând bastonul până la mine, știți, bastonul lui alb, făcut din aberații și halvițe, un baston de doi metri ...

Doar lampa de pe birou lumina timid, într-un verde crud, un colț din canapeaua în care se afundaseră încordați. Felicia trăsese draperiile în plină zi. Privirea încruntată și mișcarea circulară a labei piciorului drept, pus peste stângul, încă nu anunța nimic. Ștefan se apleca instinctiv, mutându-și ...

— Bunico, eu nu înțeleg un lucru, i-am spus într-una din zilele în care plictiseala și arșița amiezii mă înnebuneau și pe stradă nu era nici măcar un copil cu care să mă joc. Iar la televizor, nu prea aveam ce să văd pe vremea lui Ceaușescu. Oricum bunica nu avea televizor, ci doar un radio Gloria ...

Apar arte poetice în pictură? Arareori explicit. Arareori o pânză are un rol propriu-zis de manifest. Valorile (stilistice) rezidă atât din interiorul picturii cât si din contextul cultural - si mai ales din coroborarea informațiilor adiacente – (biografice) ale artistului sau artistei, ale contextu ...

Se spune că pentru fiecare ființă există un loc al ei, un loc care este “acasă". Însă nu și pentru oamenii cu ochi triști.

De când suntem mici, le știm legenda. Oamenii cu ochi triști cutreieră pământurile noastre, căci însăși tărâmurile lor i-au alungat, atât de teribili sunt aceștia. Pentru oame ...

Titlul este cam abstract, dar cred că reprezintă cel mai bine situația poeziei contemporane scrisă în România. Am să aprofundez subiectul de data aceasta pentru că deja văd "clarificarea" pe care o merităm drept o necesitate și nu o curiozitate insignifiantă.

Anul acesta, la editura *Casa de Editur ...

Alexandru Lamba a reușit în romanul Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte să comaseze lumile interioare ale personajului său, Horia, prin exprimarea lor într-o formă vizibilă, să transpună fricile, dezamăgirile, temerile, moartea, păcatul, în imagini. Pare că citim o biblie răsturnată, prin ...