nr.crt.

Săptămânal de cultură independent

Urmuz la poarta iadului

Altisidora îi povestește lui Don Quijote cum a ajuns la poarta iadului, unde câteva perechi de diavoli se jucau, în loc de mingi, cu diferite cărți, făcute din vânt și câlți. Erau îmbrăcați cu ciorapi lungi și pieptare, cu gulere mari cu "șpițuri de Brabant, lucrate în igliță", cu patru degete ieșindu-le din braț, în care Cervantes își imaginează că țineau bețe de foc, făceau jonglerii cu mingile și discutau despre destinul cărților. Jocul diavolilor, care îi dau cărții "cu piciorul", conține în sine o dublă referință satirică reieșită din echivocul expresiei. Același echivoc este conținut de acțiunea tânărului Bufty care urmuzian "târăște o mică targă, pe uscat" aluzie la expresia "a trage targa pe uscat". Însă, nu despre vânt, și câlți și carte voiam să vorbim, ci despre...hainele urmuziene, parte esențială a portretului personajului, făcut și el din vânt și câlți, din urechi și vârfuri de picioare, din pâlnie și cioc, din amintire și vis. Să le luăm pe rând: Ismail e compus "din ochi, favoriți și rochie", aducere împreună ce șterge granițele logicii. Dar nu orice fel de rochie, ci una "de gală, făcută din stofă de macat de pat cu flori mari cărămizii". Cotadi, în schimb, pe dedesubtul "cămășii țărănești cu ciucuri" poartă îmbrăcămintea de șiță, își lipește "nasturi" pe gușă, iar cel care îi aduce scrisorile de la mătușa lui este Tudose, cel cu "pantalonii vărgați". Gayk are în loc de îmbrăcăminte "o perdeluță cu brizbrizuri, una în față și alta în spate", se inspiră de la "muze cu bocanci" și doarme "numai în frac și mănuși albe", în timp ce nepoata lui nu are "dreptul de a se dispensa de pantaloni de baie". Fuchs e "îmbrăcat în frac și cravată albă", iar septuagenarul urmuzian își coase "două tampoane de sugătoare pe căptușeala mucegăită a smokingului său". Observăm un dialog evident, existent și la nivelul narațiunii: acela dintre tradiție și modernitate, dintre spațiul rural al macatului, cămășii țărănești și cel al citadinului, reprezentat de frac și smoking. Este o îngemănare ce urmărește creația lui Urmuz și construiește o continuitate a demersului creativ, în ciuda sincopelor logicii și a violentării orizontului de așteptare al cititorului. Comicul lui Urmuz este o reinterpretare a comicului lui Cervantes, bineînțeles păstrând proporțiile, și, în același timp, propune o rescriere plină de miez a temelor/ideilor literare în vogă. Din când în când, luând din doza lor de amuzament și joc gratuit, scrierile lui Urmuz devin o formă de contemplare a absurdului, fără greutatea filosofiei.


Alina BAKO

Alina BAKO (n. 1980) este lector la Facultatea de Litere și Arte a Universității "Lucian Blaga" din Sibiu. Are un doctorat în literatură română, literatură comparată și francofonă (cotutelă între Universitatea "1 Decembrie" Alba Iulia – Université "Michel de Montaigne" Bordeaux). Autoare a numeroase studii și articole despre literatura română, preocupată în special de imaginar și de geografie literară, a publicat volume de referință, ca Vindecarea prin literatură. Reprezentări ale bolii în romanul românesc (1960-1980) (2019), Dinamica imaginarului poetic. Grupul oniric românesc (2012). De asemenea, a editat volumele Spatial Readings and Linguistic Landscapes (2022) și Les Papiers de Passeurs. Traduire Lucian Blaga (co-ed. Alina Bako, Jérôme Cochand, Jean Poncet et Mihaela-Gențiana Stănișor, *2022) și coordonat antologiile: *Daniel Turcea – O sută și una de poezii (2021), Gellu Naum – O sută și una de poezii (2021), Leonid Dimov – O sută și una de poezii ( 2019) George Topîrceanu – O sută și una de poezii (2019).