nr.crt.

Săptămânal de cultură independent

Berlin souvenir

La ei, luciul apei e mai cristalin decât la noi

iar clădirile lor de sticlă și metal se reflectă în el mai bine

ca într-un joc de oglinzi

o parte a lumii se decantează în cealaltă

ca-n Războiul Rece.

Prin clădirea parlamentului: o masă lungă

cu hălci de șuncă pe ea.

În trenurile lor te simți mai în siguranță decât în ale noastre

semnele lor de avertizare, securitate și grijă

îți construiesc viața din câteva episoade

și gata, ești bun de livrat.

Substranța activă din mâncărurile lor e-n cantitate mai mare decât în ale noastre

totul are în sfârșit gust și când totul are gust lumea

se colorează

cu semnal din turnul televiziunii.

Străzile lor, hărțile lor, parcurile lor, muzeelor lor,

ororile lor,

toate sunt puse în valoare mai bine decât sunt ale noastre

și-ți pot da visele sau coșmarurile pe care le-ai bănuit tot timpul.

În barurile lor poți întâlni oamenii potriviți pentru viața potrivită.

Poți primi și burse pentru viața potrivită

dacă asta vrei.

E totul mai bine mai mult de fapt exact cât și când trebuie

doar când se-mbată

oamenii lor devin de nerecunoscut

agresivi

de parcă ar exorciza ceva ce au făcut

ceva ce li s-a întâmplat

la noi n-ar trece prin asta.


Mama a zis


Ești a treia generație de femei hăituite că vor să fie altfel,

de ce cu tine e așa greu? asta am auzit toate

e o afacere de familie

și mai departe? am pedepsit în gând și gândul doar otrăvește.

Încă de la ieșirea din stațiune se simte orașul, spunea bunica ta și-și aprindea o țigară,

și-n oraș e o clădire și-n clădire un birou unde tu ai lumea ta și

ceilalți te sapă pentru asta,

țigara se stinge, miroase a fân și benzină,

câmpul cu giganți din cabluri e poza perfectă

în spate steagurile stațiunii cu nume de zeu voyeur

care nu intervine doar urmărește plaja de nudiști,

știi, ca în orice moment când îți dai voie,

e nevoie de un tată, de un soț șofer, chiar și de un zeu stricat, de oameni deci în puncte

cheie ale minții, dar în vipia câmpului vezi doar orașul

știi c-o să vină iar un vis în care ești goală în mijlocul unei mulțimi la muncă,

al unei mulțimi de experți.

Un bărbat scapă mai ușor.

Pe străbunica ta războiul a lăsat-o fără oameni în punctele cheie,

stăpână peste un parc de piatră, un fel de-a spune stăpână,

de fapt nomadă pe același loc, neutră, nu opunea rezistență: una cu soarele, una cu iarna,

nu era mai bună ci necesară.

Ești a treia generație care într-o zi simte cum viața a trecut

ca o bilă de carne formată din toți care te săpau

atâtea zile irosite pe străini.

Mai știi când am fost pe munte și am găsit un țăruș și cineva a spus

că țărușul a fost lăsat de o vrăjitoare?

Ar fi trebuit să-l iau, să-l luăm, ți-ar fi fost o moștenire

nu mai bună,

necesară.

Ioana Iuna ȘERBAN

Poetă, preocupată de schimbările formative în artă, este în viața cotidiană curator asistent la MARe/Muzeul de Artă Recentă și doctorand la CESI/Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, Ioana ((n.1990) scrie un studiu despre nou în teorii și practici ale artei contemporane. A tradus și a scris texte pentru cataloagele/volumele Mamuca: Mai Mult ca Abstractul, Florin Mitroi. Zile, Diversitate Stilistică, Tricolor, GPS. Geometrii Post-Sistem în Arta Românească de Acum, Rai din Iad, Fete de vis: Idealul feminin în arta românească, Mapping Narratives, Time and Space ș.a