Experiența feminină a războiului este trăită în două feluri: indirect, prin suferința pe care o resimte cea al cărei soț, tată, frate ori prieten pleacă pe front, cu spectrul unei improbabile reîntoarceri și cea directă, prin participarea, chiar și în marginea liniei de front ceea ce produce o conflagrație. O astfel de ipostază este cunoscută cititorului român, încă de la începutul secolului al XX-lea, în scrieri precum "Balaurul" de Hortensia Papadat-Bengescu, care își găsește sursa documentară ...

Ioana Pârvulescu, Aurul pisicii, Humanitas, 2024

Am citit cartea Ioanei Pârvulescu (având încă amintirea Prevestirii din 2020), savurându-i gustul metalic și duios în același timp, manifest și resemnat, cu tăișul ascuțit al timpului deasupra capului și inimii, cu memoria paralelă a propriei biografii rezonând în ipostazele narative.

Promisiunea care însoțește primele rânduri este aceea de a citi o poveste de iubire trecută prin furcile Timpului, văzută prin ochii femeii care iubește ș ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Acum ceva vreme, am ajuns în Albania, iar rândurile pe care le veți citi mai jos mi-au răsunat în minte, ca o chemare. Căutarea orașului natal al lui Ismail Kadare, Gjirokastër, m-a făcut să merg alene pe drumurile de munte albaneze, să îmi bucur privirea de coloritul sătucurilor pitorești și să mă înfrupt din bucuria descoperirii *casei din p ...

Scriem din nevoia de a împărtăși, de a face loc celorlalți și a le deschide ușa vremelnic rămasă interioară, de a găsi motive și a spulbera iluzii. Uneori, scriem pentru a cuprinde spațiul, pentru a-l cunoaște, pentru a-i înregistra straturile temporale succesive care îl definesc, scriem literatură și despre literatură având în minte permanent raportarea la o cartografie ficțională și cognitivă. Dar cum scriem despre literatură utilizând instrumentele geografice? Este valabilă o astfel de lectur ...

Altisidora îi povestește lui Don Quijote cum a ajuns la poarta iadului, unde câteva perechi de diavoli se jucau, în loc de mingi, cu diferite cărți, făcute din vânt și câlți. Erau îmbrăcați cu ciorapi lungi și pieptare, cu gulere mari cu "șpițuri de Brabant, lucrate în igliță", cu patru degete ieșindu-le din braț, în care Cervantes își imaginează că țineau bețe de foc, făceau jonglerii cu mingile și discutau despre destinul cărților. Jocul diavolilor, care îi dau cărții "cu piciorul", conține în ...

Premiul Ficțiunea pentru Cel mai bun personaj

O rețetă de succes a romanului contemporan nu există. Cititorul decide fără milă dacă acesta are un viitor și va fi pus pe o listă scurtă a cărților care trebuie să facă parte din bagajul de lectură. Celelalte instrumente de promovare sunt auxiliare. Nu vom face o teorie a lecturii, ci vom spune doar că romanul lui Mircea Cărtărescu "Theodoros" reprezintă o ipostază totalizantă a literaturii române. Deliciile de lectură pe care ți le ofer ...