Trebuie salutată dorința Teatrului Național din București de a crea aceste recitaluri one-man show, cu figuri emblematice ale literaturii și dramaturgiei românești, tocmai pentru a le revitaliza și a le readuce în fața publicului, într-o manieră cu totul specială. Recitatul Caragiale Altfel, interpretat cu măiestrie de către actorul Nicolae Urs, aduce în fața spectatorilor o privire în ansamblu și în detaliu asupra poveștilor de viață, dar și a persoanelor pe care Ion Luca Caragiale le-a cunoscut. Asemănarea actorului cu dramaturgul este izbitoare, iar acest lucru face spectacolul mult mai interactiv, publicul simțindu-se ca și cum ar sta la o bere cu Conu’ Iancu. Genul acesta de spectacol te face să înțelegi mult mai ușor profunzimea autorului născut la Ploiești, să-i înțelegi conceptele politice și de viață, dar și să-i descoperi prieteniile și experiențele pe care le-a avut încă din copilărie. Pentru elevi și pentru cei mai tineri care descoperă literatura română, reprezentația este mai mult decât necesară, asta pentru că este o evadare din ariditatea programei școlare. Cum copiii de astăzi sunt conectați cu tehnologia, sunt în contact cu tot felul de realități interactive, unele dintre ele utilizate ca instrumente de predare, aducerea lor într-o sală de teatru și întâlnirea lor cu domnul Caragiale nu pot fi decât experiențe plăcute. Asta pentru că prin intermediul imaginației, pot să-și dea seama că stau față în față chiar cu autorul textelor ce poate le dau fiori reci la examene, să îl vadă în carne și oase și să-l înțeleagă mult mai bine. Este important și actorul, însă ce contează cel mai mult în această ecuație este felul în care intră în pielea personajului și devine unul cu acesta, făcând experiența cât se poate de reală.

Reprezentația este calitativă din punct de vedere al interpretării, însă, din păcate, scenografia este minimală, simțindu-se astfel lipsa unei mâini de regizor. Am putea spune că este, dacă ne este permisă exprimarea, la granița dintre stand-up cultural și un spectacol de teatru. Sunt câteva elemente de detaliu care mai trebuie lucrate din punct de vedere tehnic, dar asta nu știrbește cu nimic calitatea și intuiția alegerii textelor. Întâlniri de genul acesta, sub forma unor spectacole, ar mai trebui făcute cu personaje din literatura română, cum ar fi Mihail Sebastian, Liviu Rebreanu sau, de ce nu, chiar și Mihai Eminescu, cu acesta din urmă spectacolul ar cunoaște cu siguranță un succes răsunător. Dacă la ieșirea din sală, oamenii se duc să se documenteze singuri despre Republica de la Ploiești sau despre perioada în care a trăit Caragiale, reprezentația și-a atins scopul. Dacă un elev, în fața foii albe de hârtie, își amintește de ceea ce a văzut pe scena Teatrului Național și înțelege mai bine opera lui Caragiale, din nou, spectacolul și-a atins scopul.

Știm cu toții că scrierile lui Caragiale, din păcate, sunt actuale și în ziua de astăzi, prin urmare nu am fost surprins când am auzit în sală sunete de aprobare, șoapte de "așa este" sau "are dreptate", dar și hohote de râs. Pentru că această interpretare, dincolo de aspectul său serios, are și un aspect ludic, făcut să amuze și să creeze o apropiere între cel de pe scenă și spectator. Este un sentiment de intimitate, tradus prin: acesta sunt eu, autorul, cunoscut de voi toți, și am venit în fața dumneavoastră să mă prezint așa cum sunt eu de fapt. Cu siguranță, dacă în fața publicului s-ar fi aflat un țap de bere sau o cafea sau orice fel de băutură, nu ar fi fost nimic indecent în asta, ba din contră, ar fi fost chiar o imersivitate și mai puternică. Dar totuși suntem la teatru, nu la Capșa! O lecție însă pe care o putem învăța din acest recital este că viața poate fi trăită și văzută ca un spectacol și doar tu poți determina dacă pe parcursul ei primești aplauze sau huiduieli. Așa cum, seară de seară, un actor vine în fața publicului și își dedică toată energia interpretării personajului, iar la final își primește răsplata prin aplauze, așa și ceilalți ar trebui să își trăiască viața cu energie și vitalitate. Căci, în fond, Caragiale asta a făcut, s-a bucurat de fiecare clipă a ei și nu a lăsat pe nimeni să îl abată de la drumul său. Iar drept rezultat, creația sa dăinuie și astăzi, textele sale fiind citite și aplaudate cu mare succes de generații întregi de oameni.