Cu o remarcabilă activitate literară și culturală, Andrei Velea a publicat în anul 2022 romanul a.normal, în colecția Biblioteca de Proză Contemporană (LITERA). Aflat în continuarea primului roman, #Agora, cea mai recentă carte ne dezvăluie acum povestea Mădălinei și a lui Bogdan de când relația lor a intrat pe o cale fără de întoarcere – cea a divorțului.

La nivel compozițional, a.normal este construit din trei părți și un epilog, scris într-un stil confesiv. Pe scurt, prima parte este vocea lui Bogdan care trăiește finalul mariajului. Totodată, e partea cea mai bogată în reflecții și meditații filosofice. Urmează, în partea a doua, surprinzător, nu vocea Mădălinei, poate cum ne-am fi așteptat, ci vocea Danielei, a amantei; simbolic, relația extraconjugală a readus-o la redescoperirea feminității. De subliniat, mariajul Danielei se soldează tot cu un divorț. A treia parte, dar și cea mai distinctă, este un dialog, o întâlnire dintre Daniela și un prieten, Sebastian, care își povestește viața "aventuroasă". O întâlnire revelatoare și pentru protagonistă, întrucât în epilog se regăsește cu Bogdan într-o partidă de amor "ca pe vremuri". În acest melanj, se demască o umanitate fragilă, sensibilă, în termenii unui realism dur, crud. De ce? Scriitorul alege să descrie partea întunecată dintr-o relație de cuplu. Altfel spus, surprinde personajele într-o tensiune radicală, care trec destul de repede de la o extremă la alta. Totodată, și componenta gnoseologică primește o importanță majoră, întrucât se evidențiază numeroase meditații despre sinele inexistent, despre budism, despre sinele-nucleu al psihologiei în general, dar și despre sinele / eul fluid al lui Carl Rogers, preluat de la Kierkegaard etc.

Ceea ce mi se mai pare relevant în textul lui Andrei Velea sunt tocmai interferențele cu postumanismul și transumanismul. În cadrul romanului, în special, în prima parte se evidențiază o serie de funcții și de mecanisme specifice care "cochetează" cu paradigmele menționate. Transumanismul, înțeles și definit (generic vorbind) prin îmbunătățirea omului prin intermediul tehnologiei, își găsește în prima parte din a.normal un câmp de vizibilitate (destul de) accentuat. Astfel, orașul de pe Dunăre, devine noul El Dorado al tehnologiei, unde sunt mașini fără pilot, autobuze autonome, mese inteligente etc.

"Refăcute după pandemia de coronavirus și după războiul din Ucraina, economiile dezvoltate au pompat sume fantastice de bani în inteligența artificială, noul Eldorado al tehnologiei. Acest domeniu a confirmat, iar rezultatele au început să curgă. Mai întâi telefoanele personale, care oricum dominau piața cu tot soiul de algoritmi inteligenți înăuntru, apoi dispozitivele casnice, de la ochelari la aspiratoare sau la frigidere care comandă singure mâncare. Acum trei ani, au apărut primele mașini complet autonome pe străzile orașului și sunt din ce în ce mai ieftine și populare".

Iată, principalele mijloace de a avea acces la acest deziderat sunt identificate în știință și în tehnologie. Însă, așa cum bine remarca Laurențiu-Ciprian Tudor în Prefață, "formula e mai degrabă de tipul «deja și nu încă», toate aceste proiecții ale dorinței autorului (el însuși inginer de software) fiind chiar azi în pregătire". Această formulă se aplică și asupra postumanismului când vine vorba de discuțiile despre "feminismul eclectic", dar și despre problemele legate de identitate, de sexualitate, de context sau de politică și de putere. Sigur, mizele romanului vor fi altele, de aceea și predilecția autorului pentru această formulă – "deja și nu încă".

Tot în această direcție, aș reține și incipitul romanului:

"Așa se încheie. Nu e ca la raftul de beletristică. Totul e-n cabinetul notarial de pe strada principală. Totul e tehnic, totul e juridic".

Andrei Velea reușește să sintetizeze și să diferențieze pe parcursul romanului triada: dragoste – instituția căsătoriei – stat. Autorul, cred eu, devoalează un "caz" comun de iubire, apoi de divorț, printr-o grilă de interpretare setată ca o teză bine definită încă de la început: "totul e tehnic și totul e juridic". În această "atmosferă de tehnicitate", și personajele vor suferi mutații / modificări la nivel psihic, social, afectiv, așa cum paginile textului relevă.

Romanul a.normal se definește, prin urmare, printr-un caracter sintetic atât la nivel tematic, cât și la nivel compozițional. Poetică pe alocuri, cartea lui Andrei Velea este o mostră bine scrisă despre fuziunea dintre stiluri și tematici, racordate la cotidianul imediat și la prezentul extrem-contemporan.

Andrei Velea, a.normal, prefață de Laurențiu-Ciprian Tudor, Litera, BPC, 2022