OPTm
nr.crt.

Roman al schimbării, înnoitor și profund, Ulise a fost piatra de încercare a generației 80, când James Joyce (1882-1941), scriitor irlandez de limbă engleză, a intrat în conștiința culturală româneasca, prin arhitectura labirintică în interiorul căreia atât de închistații optzeciști, puteau să-și trăiască exhibițiile. 

A fi citit Ulise în traducerea lui Mircea Ivănescu era un act de glorie.

După volumul de povestiri Oameni din Dublin și după romanul autobiografic *Portret al artist ...

Diminețile rostogolite prin ceață, dinspre linia orizontului alunecând lent spre țărm, cu soarele încă iluminând printre fâșii semitransparente de nori, erau tot ce își dorea acum. Pășea pe stabilopozi, cu pas săltat, sprinten, zgribulită, cu ochii mereu spre cer, nu spre muchiile dintre ei, știind bine că s-ar putea împiedica în orice secundă. Încă o entorsă sau fractură ți-ar mai trebui acum, nu te potolești niciodată!, auzea vocea mamei de cândva răsărind acum odată cu soarele palid, cețos, m ...

*După două decenii, îmi amintesc încă aievea, de parcă s-ar fi întâmplat acum câteva minute, seara de 6 decembrie 2002. Copil de 8 ani fiind, mă bucuram în casa bunicilor mei de cadourile primite de Sf. Nicolae, fără a bănui că urma să mai primesc un dar. Un cadou care mă va călăuzi în viață, mă va fascina și îmi va ghida pașii spre tot ce înseamnă lumea artelor. Primisem un calculator de jucărie cu un radio, și bunicul meu fiind profesor, îmi plăcea să fac socoteli și să mă joc de-a predatul, m ...

Ligia Pârvulescu, Intracranian, Casa de Editură Max Blecher, 2022 - mi se pare un volum remarcabil, pe cre îl proun pentru viziunea insolită:

Lumea Ligiei are nerv, e vie și ne poate salva de noi înșine. Spațiul, la limita distopiei, o zonă dragă ei și implicit și nouă, reușește să ne dea iluzia realității confortabile. Să ne arate că avem o scăpare, că acum, la limita puterilor noastre, după întreagă "moarte" spirituală și trupească într⁠-⁠o realitate bolnavă, merităm să credem. Acum, î ...

Își luase obiceiul de a-și privi mâinile încă de când era mică. O fascinau, parcă aveau o voință proprie. Îi plăcea să observe și mâinile celorlalți. Oamenii vorbeau cu mâinile, se deschideau către lume sau se închideau în sine, primeau sau ofereau. Nicio altă parte a corpului uman nu i se părea la fel de expresivă, cu excepția ochilor, iar ochii erau domeniul fratelui ei. Îi plăcuse să picteze și îi realizase portretul chiar înainte să plece. Era reușit și toată familia îl lăudase, dar pe ea nu ...

Într-o anchetă despre literatura pe internet , desfășurată anul trecut în revista Ficțiunea OPTm, precizam că aceasta reprezintă una dintre cele mai generoase paradigme de cercetare ale studiilor literare actuale, sub multiple aspecte, relevându-i-se caracterul trans- și inter- (cultural, național, literar etc.) al literaturii pe internet, precum și caracterul ei hibrid, fluid. Acum, sub această "umbrelă" conceptuală, discutăm și despre digitalizarea industriei de carte și apariția prime ...

Una dintre cele mai fragede și interesante apariții autumnale din 2022 (Editura Vasiliana '98) este cea a volumului colectiv de proză scurtă Fantastic MASTERminds (I), prefațat de cea care l-a coordonat afectiv și editorial, Conf. univ. dr. Emanuela Ilie și care, de data acesta, este prezentă nu doar în litera paratextului, ci chiar în miezul livresc-pulsatil al cărții cu două microproze.

Dincolo de emoția citirii unor texte cât se poate de tinere, volumul m-a pus într-o situație cel puțin inti ...

Budapesta, în prezent.

"Pictorul a pus toată pasiunea pentru femeia iubită în această pânză. În culori și forme descoperim dragoste pentru pictură și devotament pentru jumătatea devenită model. A făcut-o nemuritoare, a protejat-o, a îmbrățișat în cele din urmă cel mai mare sacrificiu. Și-a dat viața pentru a-și salva soția și pânza, devenite una și...".

Așa sună o parte din textul imprimat pe o placă dreptunghiulară argintie, prinsă de peretele îmbrăcat în postav verde din Galeria de Pictu ...

Tu ce ai pune în cutia pe care nu vrei să o vadă nimeni?

Un pix și-o foaie, un ruj roșu sângeriu,

pentagrame de metal, butoane de la tastatură

și sâmburi de cireșe peste un iepuraș de pluș.

Aș adăuga o trusă de farduri colorate,

lângă un Versace Vanitas neînceput,

între un CD cu Rotting Christ și Subcarpați,

un cidru de mere și câteva poze,

într-un plic negru pe care scrie cu verde:

Those who break the rules are scum.

*But those who abandon their fri ...

Hanya Yanagihara a reușit să construiască un roman dens, care își păstrează concentrația pe parcursul celor peste 1000 de pagini. Autoarea își dovedește excelența atât în construcția personajelor, cât și în construcția poveștii propriu-zise.

Prin amânarea expunerii trecutului lui Jude, excită mintea cititorului folosindu-se de un suspans care construiește orizontul de așteptare potrivit pentru receptarea mai profundă a traumelor. Așteptarea nu este dezamăgită, deoarece romanul nu lasă spații go ...

£9,50 – atît costă azi o oră din viața mea. știi că ai un job prost când ești plătit cu ora, când – mai mult decât orice – ți se cere timp

acum un an, eram patru generații în viață. două bunici & două stră-. ne lăudam de-o căruță de ani că imediat ce vom face copii, vom fi cinci generații în viață. de azi, mai avem doar părinții + un bunic. spuma a secat. enunțul s-a agramat. cuvântul s-a tocit. orice sursă de plăcere o căutăm nu din hedonism, ci din disperarea de a reconstitui poate ceva. b ...

După ce am întors ultima filă a noului roman al lui Orhan Pamuk, am căutat pe Google insula pe care se petrece acțiunea – cum era posibil să nu fi auzit niciodată de o insulă-națiune aflată în Mediterana de Est, undeva între Creta și Cipru? Ei bine, insula respectivă, cu numele de "Mingheria", nu există decât în paginile noului op al scriitorului turc.

Roman istoric – fie el și al unei istorii ficționale –, "Nopți de ciumă" este un text care înglobează o intrigă polițistă, alături de elemente a ...

Gust de cafea și un iPad pe masă. Imaginea perfectă a zilelor solitare în care prezența altora e binevenită.

Murmurul de voci, zgomotul produs de mașinăria de cafea și ciocnirea ușoară a paharelor la atingere trezește în mine dorul după bucuriile simple, după dorința de a privi viața stând într-o încăpere în forfotă, de a ieși din cochilia confortabilă a solitudinii.

Muzica instrumentală din fundal cu notele ei nostalgice îmi amintește de momentele demult lăsate în trecut, dar trezite ...