Ligia Pârvulescu, Intracranian, Casa de Editură Max Blecher, 2022 - mi se pare un volum remarcabil, pe cre îl proun pentru viziunea insolită:

Lumea Ligiei are nerv, e vie și ne poate salva de noi înșine. Spațiul, la limita distopiei, o zonă dragă ei și implicit și nouă, reușește să ne dea iluzia realității confortabile. Să ne arate că avem o scăpare, că acum, la limita puterilor noastre, după întreagă "moarte" spirituală și trupească într⁠-⁠o realitate bolnavă, merităm să credem. Acum, în ceasul al doisprezecelea, mai avem o șansă.

Lumea Intracraniană nu e atât de departe pe cât credem, e fix acolo unde îi spune numele, în mintea noastră și tot ce putem face este să apăsăm pe butonul de switch. 

Între cărțile anului trecut, poemele Ligiei Pârvulescu se află printre preferatele mele.