OPTm
nr.crt.

M-am tot ținut de vreo lună să scriu despre cartea Laurei Ionescu – Nu te găsesc pe nicăieri și astăzi, după ce mi s-au așezat gândurile, m-am decis s-o fac.

Nu țin să-i aduc un elogiu (cu toate că merită) și nici să-mi construiesc discursul pe motivul empatiei, ca emoție pe care mi-a transmis-o, însă romanul ei (voi menționa de-a lungul cronicii titulatura de roman, compus din fragmente de jurnal, chiar dacă el este încadrat la Memorii, Jurnal, Non-Ficțiune) a răscolit ceva în mine. Spun cev ...

"Îți scriu pentru că e singurul mod în care mă pot exprima direct, fără să-mi fie teamă de consecințe. Să sperăm că nu vei judeca aspru decizia mea și vei înțelege ce-ți voi spune. De trei ani am primit foaia cu parafa. Nici acum nu știu dacă a fost pe bune sau nu. Mi-au băgat placa cu tulburare emoțională, pe lângă alte rânduri de medicamente, cantități și intervale. Aș vrea să mă iei în seamă când îți spun că mi-am căutat-o singură, dar presimt că vei mustăci cum o faci de obicei când nu-ți co ...

Zilele trecute am fost la TNB la piesa de teatru Exil și din primele rânduri vreau să urlu cât mă țin plămânii că a fost cea mai puternică piesă la care am fost vreodată. ( și am fost la câteva zeci până acum.)

Și poate că nu termenul puternic ar fi cel mai potrivit, ci răvășitor, de o complexitate care m-a fascinat. Este o piesă desprinsă din spațiul românesc ce se întinde pe întreaga perioadă a dictaturilor și pe cea de după, în democrație, ca o prelungire "naturală și de la sine înțeleasă ...

Mama pune cartofii fierți peste ceapa călită cu boia. Cina noastră e gata. Tata e schimbul 2. La masă îi povestesc mamei că azi la școală s-a întâmplat ceva foarte ciudat cu bibliotecara. Eram pe coridor cu două colege în pauza mare. Purtam cordeluțele, altfel nu putem sta pe coridor. O întreb pe mama dacă are bani să îmi cumpăr o altă cordeluță. Cea pe care o am mă strânge foarte tare, urechile mi se înroșesc. Mama spune că o să vedem. Trebuie să strângem de bani ...

Am atâta ură acumulată, încât mi-e frică. Nu știu de unde sau către ce se va ajunge, dar simt o dorință turbată de a face rău. Și aș face. Aș sparge seturi întregi de farfurii și aș buși orice om care ar avea tupeul să mă privească în vreun fel care să nu-mi convină. Mă enervează până și simplul fapt că cineva are impertinența să mă contrazică. Nu suport. În sinea mea sunt conștient că greșesc și că tre’ să-i ascult și să-i accept. Dar nu mai pot! Nu sunt cel mai bun om de pe pământ, știu asta, ...

Coborând în zona aia mai puțin plăcută a minții mele, am dat peste un moment care să-mi ducă rușinea la rang de Artă.

Eram undeva prin liceu – primul an de facultate, când am plecat cu prietena mea de atunci la mare. Anda, pe numele ei, primise de la ai ei un telefon nou, polifonic, o demență prin anii 2007-2008. Mama ei își reînnoise abonamentul de telefonie mobilă, plătise cu punctele acumulate, plus mulți alți bani pe lângă. Era un Siemens cu ecran color și carcasă argintie.

Anda era extrem ...

Poftim. Mulțam fain, om drag!

Astăzi nu o să vorbesc despre literatură, ci despre bucuria de a fi părtaș la un alt tip de cultură.

După cum probabil mulți dintre voi știți (nici nu mă ascund) îmi place muzica rock și încerc pe cât se poate s-o promovez. Susțin mișcarea rock românească, scriu articole despre ea (nu atât de multe pe cât aș vrea), merg la concerte (niciodată pe invitații sau pile, ci doar cu bilet), cumpăr merch și sunt mândru că port tricoul vreunei formații cu care mă identific ...

Și evit glumele legate de întârzierile de pe tabela cu plecări/sosiri, pentru că nu ăsta e scopul. Mersul cu trenul reprezintă o evadare din realitate și o opțiune pentru a ne regăsi cu literatura. Este singurul mijloc de transport care îți oferă iluzia libertății. Pe scaunul din compartimentul x ești tu, cu o pereche de căști înfipte-n urechi, cu un roman în mâini, citind. În jurul tău, tinerii cu telefoanele pornite, scrollează diferite aplicații social media. Puțin mai în față, un laptop ru ...

Personal nu am avut vreo interacțiune directă sau în câmpul visului cu Sânzienele (Ielele noastre din popor) sau poate nu-mi amintesc eu. Cert e că am o povestioară despre ele, transmisă din generație în generație.

În Moldova, zona Pancu-Movilița, există o întindere de câmp pe care Zăbrăuțul trece cum îl taie capul. Uneori se ambalează când plouă mai mult și face ravagii, alteori curge ca un firicel în pragul secării.

Și în zona asta e un loc unde pământul e moale, sub care se aud țipete. Loca ...

Mă întrebam zilele astea de ce nu reușim și noi, ca popor, să ne orientăm atenția către produsele noastre și să încercăm, dacă nu să le promovăm, măcar să le cumpărăm. Dar cine sunt eu să afirm asta, poți întreba. Păi sunt un simplu om care susține mișcarea rock românească, cumpărând CD-uri, tricouri, hanorace și militând pentru literatura noastră contemporană. În mișcarea de a fi părtaș la ceva și a vorbi despre acel lucru nu trebuie să existe TREBUIE și nici măcar E NECESAR SĂ, dar întreaga no ...

Născut dintr-o femeie cu șerpi la picioare

Adesea Antonie Varitz vorbea singur. Cu voce tare. Ca acum, în una din multele încăperi spațioase ale imobilului său, imaginându-și că era ghidul unei cete de admiratori, cărora le făcea un tur al casei memoriale a reputatului chirurg Antonie Varitz, poreclit "Imperatorul".

Le prezenta o colecție:

– Bisturiul, foarfeca angulată, fierăstrăul Gigli, dalta, ciupitorul de os, dermatomul, depărtătorul Kocher, portacele.

Aruncându- ...

Pe 25 martie a avut loc premiera filmului Copacul Dorințelor: Amintiri din copilărie și mi-am reamintit senzația vizionării unui film la cinema. 

Nu știu exact cu ce nivel de așteptare m-am dus, dar cert e că îmi doream să revăd elemente din imaginarul lui Creangă și să-l văd pe Nică a lui Ștefan a Petrei începându-și seria de boroboațe.

Căci tânjim după povești și vârsta nu a fost și nu va fi niciodată o scuză. Ne e dor de părinții care ne citeau din cărțile de basme sau ne spuneau vreo ...

Isus din întuneric este cartea confirmării lui Găvan, conferindu-i un loc important în literatura actuală. Ceea ce anunțase prin scrierile anterioare (una dintre ele deja tradusă în germană) se materializează fără cusur în Isus din întuneric, operă de maturitate, cu mesaj estetic ferm și efuziuni lirice, cu tușe realiste și cu un imaginar care pornește de la goticul german și se îndreaptă spre expresionismul revenit în modă în romanul ultimilor ani.

Doina RUȘTI

S-au oprit la un rest ...

Dintre romanele care au ca tematică războiul îmi este greu să aleg unul. Și nu pentru că mi-e teamă să le departajez în funcție de autori sau scriitură, ci pentru că subiectul în sine este greu de digerat, mai ales în contextul actual.

Zilele trecute mă gândeam ce să aleg dintre o distopie Fahrenheit 451, două cărți de dragoste: Suflete Zbuciumate și Dragoste în vremea holerei sau Eseu despre orbire? În ultima clipă m-am orientat către romanul lui Jose Saramago în detrimentul celui al ...

Dintre romanele care au ca tematică războiul îmi este greu să aleg unul. Și nu pentru că mi-e teamă să le departajez în funcție de autori sau scriitură, ci pentru că subiectul în sine este greu de digerat, mai ales în contextul actual.

Zilele trecute mă gândeam ce să aleg dintre o distopie Fahrenheit 451, două cărți de dragoste: Suflete Zbuciumate și Dragoste în vremea holerei sau Eseu despre orbire? În ultima clipă m-am orientat către romanul lui Jose Saramago în detrimentul celui al l ...

Într-o epocă desacralizată, bazată pe consumerism și social media, individul ajunge să-și piardă identitatea reală, prezentându-se ca un avatar într-o societate virtuală. Retragerea din realitate în online duce inevitabil și la discrepanțe, cum ar fi cele dintre omul real și avatar, cel din urmă căpătând dacă nu o individualitate scăpată de sub control, măcar o putere mai mare. Astfel, persoana din fața ecranului devine copia sa. Vorbim despre scindarea eului și crearea unei forme fără fond.

Pr ...

Pentru cititorii de viță-veche

Adriana Titieni Irimescu

Doina Ruști, Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot, Litera, 2022

Cele 47 de povestiri ale Doinei Ruști pornesc de la documente de epocă și sfârșesc în ficțiune. Pasiuni stranii, atașamente complexe, oameni și fanteziile lor. Scrise în stiluri variate, fiecare povestire este o bijuterie, mai ales în ceea ce privește compoziția. De la reconstituirea unei crime, la proza de analiză psihologică, sau la epicul fabulos (care a ...

Am terminat fix acum 10 minute romanul lui Mihai Victus și asemeni Irinei, coprotagonist și povestitor, am rămas pe colțul patului și am privit în gol. Inevitabil, după lectură rămâi cu niște întrebări legate de fratele ei, Horia, profesor de istorie și de sport, fost boxer, care ascunde sub pat un element incriminatoriu în plin proces de spălare a imaginii sale publice.

Dincolo de miza romanului, de a urmări un fir narativ bazat pe drame interioare, frustrări și dorințe, *Toate păcatele noastr ...

Sunt oarecum familiar cu tematica lui Cosmin Perța din romane și în Dispariția am fost plăcut surprins să revăd ceața lui celebră din Arșița, de data asta metamorfozată. Dincolo de stil și imaginar, motivul ceții este oarecum patentat la Cosmin și mi se pare un autor fascinant pe nișa dintre real și fantastic. Dar nu fantasticul greoi, cu elemente supranaturale duse în extrem, ci un fantastic domol, domesticit. La el ceața nu diluează viață, ci viață în sine depinde de fenomenul meteorologic ...

De multă vreme nu am mai citit un roman la granița dintre real și supranatural, care să nu-mi dea senzația de artificial. Căci Isus din întuneric al lui Radu Găvan reprezintă pentru mine un imaginar construit milimetric, cu atenție pe detalii și cu intrări și ieșiri din scenă incredibile. Ceea ce a realizat în cartea lui reprezintă o metaartă, o artă despre artă în profunzimea ei, un tablou care nu știi unde se relevă, în mintea personajelor sau într-un spațiu magic. E ca o premoniție lansată ...

Ar fi vrut să nu-l mai doară spatele. Era singurul lui gând în timp ce sprijinea televizorul pe suportul Vesa. Știa că cele două cleme din spate se fixau pe tija metalică într-o poziție precisă și ar fi avut nevoie de ajutor. Greutatea și dimensiunea incomodă a diagonalei îl obligau să acționeze precaut. Iar cel mai tare îl enerva când nu găsea patentul sau te miri ce altă piesă, în timp ce cu o mână proptea de genunchi rama ecranului și cu cealaltă bâjbâia în căutarea ei. Atunci îl auzeai cu câ ...