OPTm
nr.crt.

Istoria în care am intrat poate fi numită Proiectorat.

De multă vreme a încetat să mai fie tranziție. Cel puțin pentru mine. Facem proiecte, suntem băgați într-un proiect, trăim de pe urma proiectelor.

Proiectocrația a început prin anii 2000 când o sumă de absolvenți și-au dat seama că nu vor avea un angajament permanent, nu vor fi salariați la stat sau la patron. Nu doar că nu erau locuri de muncă, dar nici chef/ predispoziție de-a intra la stăpân nu mai era. Generațiile de-atunci încoac ...

Ieșisem la țanc, împins afară de un curent puternic de aer. Ceva îmi spunea că mă aflam încă acolo, dar în același timp știam că drumul pe care îl străbătusem de mii de ori, ca un prizonier închis într-un perpetuum mobile, nu mai trebuia parcurs și înapoi.

Eram liber și totuși mintea mea se lupta să înțeleagă ce se întâmplase. Tot ce îmi puteam aminti era finalul, cu Elisenda tăind ceapă în bucătărie, urmărindu-mă cu privirea, în vreme ce deveneam un punct imaginar în zare, deasupra mării.

M- ...

Petronela Buda, pentru rolul "Femeia" din spectacolul "Ușa e deschisă", autor Andrei Velea, scenografie Daniel Divrician, regie Vlad Ajder, producător Teatrul Dramatic Galați

Pe Petronius – așa îi spun, amical, Petronelei Buda – o cunosc din facultate. De când am cunoscut-o, am avut senzația că este un om care "rezistă la trântă", ca să spun așa. De-a lungul timpului, relația cu ea s-a transformat într-o încredere reciprocă. Povestea spectacolului "Ușa e deschisă" este una simplă: teatrul l ...

Deja au apărut multe articole pe subiectul ăsta și probabil mulți dintre voi nu aveți nevoie și nici chef de încă o părere, dar voi încerca să argumentez. Pentru mine apariția monstrulețului pe nume ChatGPT, împreună cu Ai-ul din spate, îmi sună a problemă pe care noi, oamenii, nu suntem pregătiți astăzi s-o rezolvăm.

După cum știți, nea ăsta le face cam pe toate, mai puțin mâncare. Vorba aia, românească, "de ce e, bă, atât de scump, știe să și gătească?". Ne dă răspunsuri căutând prin milioane ...

Atenție! Acest articol conține urme de polemică ce pot afecta emoțional cititorii hipersensibili.

Sună a pamflet? Sau a buletin informativ menit să țină la distanță oprobiul public? De la disclaimerul alipit filmului clasic Pe aripile vântului, până la retușarea cărților Agathei Christie și ale lui Roald Dahl, nu trăim oare într-o eră a hipersensibilității?

Povestea Andrei Șerban, marele regizor de teatru, în podcastul Vorbitorincii că, pe vremea când preda la Columbia University Schoo ...

E ceva ciudat cu romanul ăsta. Structural, premisa narativă pare pur și simplu o însăilare pentru a ajunge mai repede în miezul romanului (finalul e și el slăbuț), ca și cum ai lăsa cărămida pe accelerație ca să-ți schimbi șlapii cu niște mocasini Gucci. Dar când ajungi în epicentrul lui, narat din perspectiva lui Vadim Baranov, croit după Vladislav Surkov, cel care a forjat putinismul ca filosofie a puterii, ai în mână un eseu magnific despre gândirea magică a Kremlinului. Impecabil scris, chia ...

Bărbatul care s-a mutat în camera noastră, după ce mama a dus toate lucrurile în odaia mare și a bătut în cuie ușa care dădea în antreu, era un tânăr spălăcit și subțire și umbla mereu într-un costum de postav închis la culoare, cu gulerul cămășii răsfrânt. Lucra la Securitate, nu prea știam ce-i aia, vecinii spuneau că era dintr-ăia care ridicau noaptea oamenii din case, nu prea înțelegeam. Venea să doarmă o dată la o săptămână, nu rămânea mai mult de două nopți, pe urmă nu-l mai vedeam, oricât ...

De câteva zile, toate canalele de știri vuiau, încercând fiecare să descrie, în stilul propriu, balaurul ce amenința planeta: un virus total necunoscut plecat din China și care făcuse deja primele victime. Aparent banală, atacând la început sistemul respirator, boala, deși se făceau eforturi de a fi ținută sub control, se rostogolea ca un bulgăre de zăpadă printre cetățeni, devenind tot mai puternică și mai imprevizibilă. Considerată doar o răceală, numărul de morți ce creștea zilnic, încet dar ...

rubik

Într-o zi am găsit amândoi un cub

El avea câte o culoare pe fiecare pătrat în parte

Credeam că a fost vandalizat sau greșit la fabricare

Era de înțeles că nu aveam nimic de pierdut

Și nimic de câștigat de la un obiect atât de ciudat

Poate nici măcar nu era un cub

Dar acesta a fost prima noastră idee comună

Ai vrut să îl păstrezi și ți l-am tras din mână

nu trebuia să ne pierdem timpul

Ai insistat să îl rezolvi eu te priveam tacit și făr ...

"Fiindcă nu cauți, ci te cauți" (Omul Gnom – La psiholog)

Introspecția, aici în sensul unei consultări retrospective, a unei răsfrângeri asupra elaborării propriu-zise, este extrem de interesantă în cultură; și poate sporește această fascinație prin ceea ce presupune o atare întoarcere către sine, o privire "din afară". Pe cât de importantă este aceasta ca atare – și ar fi de interesant de studiat nevoia unei astfel de abordări – , pe atât de fascinante sunt proiectele culturale realizate ...

Trei sunt în capul ei și mai e muzica de pian. Ora abia a început și deja nu mai are răbdare. Toate fetițele au fețe serioase și stau bățoase, așa au înțeles, poate, de la ea.

Trei sunt în capul ei: una n-a avut copii și a devenit lesbiană după ce s-a mutat în America; una a avut trei copii, doi soți, un iubit sau mai mulți - pe primii doi născuți i-a lăsat bărbatului, ea a plecat cu al treilea din Africa în Anglia ; una avea doar un an când familia a fugit din Ucraina în Brazilia. Muzica de pi ...

Dincolo de aparența de film ușor pentru adolescenți care ne introduce într-o lume pe jumătate virtuală în care like-urile și folow-urile de pe Instagram sau Tik Tok sunt esența vieții, iar să fii vedetă pe YouTube cu un milion de vizualizări este rațiunea de a fi, privit dintr-o altă perspectivă, filmul Romina VTM transmite o serie de mesaje puternice despre importanța de a fi autentic (așa cum erau Romina sau Valentin).

O combinație dintre High School Musical și povestea clasică a Cen ...