Dincolo de aparența de film ușor pentru adolescenți care ne introduce într-o lume pe jumătate virtuală în care like-urile și folow-urile de pe Instagram sau Tik Tok sunt esența vieții, iar să fii vedetă pe YouTube cu un milion de vizualizări este rațiunea de a fi, privit dintr-o altă perspectivă, filmul Romina VTM transmite o serie de mesaje puternice despre importanța de a fi autentic (așa cum erau Romina sau Valentin).

O combinație dintre High School Musical și povestea clasică a Cenușăresei, filmul prezintă povestea unei adolescente care locuiește cu tatăl și fratele ei mai mic la Costinești, iar împreuna au grijă de terasa familiei. Când nu lucrează la terasa tatălui său, ea îi scrie melodii iubitului său, Gino, pe care îl susține să ajungă vedetă pe YouTube. Lucrurile se complică când Gino se lasă prins în mrejele succesului și o părăsește pe Romina pentru a urca pe scara socială.

Mi-ar fi plăcut să o cunosc pe Romina când eram adolescentă și căutam în literatură și cinematografie eroi sau eroine rome cu care să mă identific. Ea este o adolescentă indepedentă care luptă pentru visurile și idealurile ei și își păstrează autenticitatea. Aflată la începutul filmului într-o relație de dependența față de Gino care îi exploatează talentul de compozitoare, Romina își recapată demnitatea, lăsându-l în urmă pe acesta. Gino reprezintă personajul negativ, anti-eroul care își dorește să parvină cu orice preț, părăsind-o pe eroina noastră pentru fiica unui personaj influent din industria manelelor.

Dupa despărțirea de Gino, Romina îl întâlnește pe Valentin, care este oposul acestuia, un tip sensibil pentru care nu contează banii și faima. Dar Valentin nu se transformă în prințul pe cal alb pentru Romina. Cei doi se ajută și se susțin reciproc. Insă, până să se susțină cu adevărat, Romina este cea care pune un pariu cu Gino, că îl poate face pe Valentin să devină vedetă pe YouTube. Iată că Romina nu este perfectă, este un personaj complex care mai și gresește, dar este capabilă să recunoască și să-și ceară iertare, ceea ce o transformă într-un personaj puternic, care poate fi un model de echilibru interior pentru adolescenții romi și neromi.

Mai mult, deși provine dintr-o familie monoparentală, romă și nu foarte bogată, căci terasa tatălui său nu este una de lux, ci se adresează mai degrabă turiștilor cu venituri medii, Romina nu este într-o situație vulnerabilă și nici marginală. Ea este o adolescentă sociabilă, plină de viața, care are multi prieteni și este sustinută de tatăl său pentru a-și urma visele. Chiar dacă este văduv acesta face tot posibilul să le ofere copiilor săi o viață echilibrată și să le insufle valori ca demnitate, modestie sau altruism. De asemenea, figura tatălui este unul dintre elementele care fac trimitere la componenta romă a filmului, având în vedere meseria de lăutar a acestuia - o meserie tradițională romă, dar și atitudinea sa care te duce cu gândul la trupa Gypsy Kings, la modă în anii 80-90. Tatăl Rominei este prototipul lăutarului rom de viță veche, cinstit și înțelept care nu-și dorește faimă sau bani. Personajul este bine construit și nu încurajează deloc stereotipuri cotidiene cu privire la bărbații romi, cum face îndrăgitul personaj State din serialul Inimă de Țigan. Ba dimpotrivă, este un tată singur, devotat copiilor săi și muncii sale. Un alt personaj care trimite la componenta romă a filmului este simpaticul frate mai mic al Rominei care îi spune lui Valentin că nu este genul surorii sale, fiind cam gagiu așa. Acesta, printr-o singură replică, ne edifică în privința apartenenței rome a familiei Rominei, dacă încă nu eram siguri. El utilizează termenul gagiu care provine din limba rromani și înseamnă chiar persoană neromă, din afara comunității de romi. Cel mai important aspect, care ne transmite ideea că eroina principală a filmului este romă, este chiar numele acesteia, Romina. Un nume care poate trece ușor drept rom tocmai fiindcă sună exotic – deși, de fapt, este un nume italian.

Insă, aceste elemente de identitate romă sunt extrem de fin construite, prioritatea fiind rezervată componentei de gen, care reusește să transforme o adolescentă obișnuită într-o eroină ce luptă pentru valorile în care crede, valori ca familie, iubire, prietenie, demnitate. În final, ea ajunge să-și învingă temerile și să urce pe scena pentru a salva terasa familiei.

O altă dimensiune a filmului care merită discutată este cea a apariției autenticilor cântăreți de manele în film, cunoscutul Bogdan de la Ploiești interpretând chiar personajul principal negativ, Gino. Pe lângă Bogdan mai apar în secvențe scurte Tzancă Urganul, într-un concert, și Costel Biju, în rolul unui important decident din această industrie, ceea ce este și în realitate. Acești cântăreți sunt bine încadrați în economia filmului, deoarece intriga poveștii este chiar dorința de ascensiune a tinerilor în această ramură a industriei muzicale. Ar fi fost de fapt o problemă dacă nu ar fi apărut niciun cântareț de manele. Dacă filmul ar fi avut ca temă ascensiunea în lumea muzicii pop, ne-am fi așteptat, desigur, ca în el să apară Smiley sau Moga.

Probabil că alegerea temei este de natură comercială, dat fiind enormul succes de care se bucură manelele în rândul majorității adolescenților, dar aceasta nu ne poate împiedica să-l interpretăm și ca un manifest pentru aducerea acestui gen de muzică în mainstream-ul cultural, așa cum, de altfel, și-a propus explicit, în 2008, Poveste de cartier, avându-l în rolul principal pe Sorinel Copilul de Aur.

Problematic rămâne într-adevar conținutul melodiilor acestor cântăreți de manele care plac atât de mult adolescenților. O parte a acestuia este cu adevărat vulgar și exaltă misoginismul sau valori superficiale ca banii obținuți fără a munci. Promovarea acestor mesaje este de fapt în contradicție cu mesajul general al filmului, anume rămâi autentic și independent în orice situație, și poate creea confuzii în mintea tinerilor privind modelele de urmat.

Însă, în răspăr cu tenta dominantă a pieselor care i-au făcut celebri pe cei trei interpreți mai sus evocați, să precizăm că melodiile din film nu sunt nici propriu-zis manele, și nici vulgare. Una singura s-ar încadra în această categorie, restul fiind o combinație între muzica pop și muzica orientală care definește brandul celor trei protagoniști, Nicole Cherry alias Romina, Rareș alias Valentin și Bogdan de la Ploiești alias Gino. Piesele au deja nenumărate like-uri și viziualizări pe YouYube iar o parte dintre ele sunt difuzate și pe posturi de radio muzicale.

Dar poate cel mai important atu al fimului este acela că cei trei actori principali joacă, într-o anumită masură, roluri din viața lor reală, fiecare dintre ei activând efectiv în industria muzicală. Filmul reușește astfel să deconstruiască stereotipuri referitoare atât la romi sau industria manelelor, cît și la rolurile de gen, fără să cadă în capcana aproprierii culturale sau a adoptării unei atitudini de superioritate "binevoitoare" față de subiectele pe care le abordează.