rubik

Într-o zi am găsit amândoi un cub

El avea câte o culoare pe fiecare pătrat în parte

Credeam că a fost vandalizat sau greșit la fabricare

Era de înțeles că nu aveam nimic de pierdut

Și nimic de câștigat de la un obiect atât de ciudat

Poate nici măcar nu era un cub

Dar acesta a fost prima noastră idee comună

Ai vrut să îl păstrezi și ți l-am tras din mână

nu trebuia să ne pierdem timpul

Ai insistat să îl rezolvi eu te priveam tacit și fără de speranță

Prin el am putut să îți văd mâinile care spală

vase gătesc și mângâie copilul nostru

După ce unisei două pătrate de aceeași culoare

L-am încercat eu fără vreun succes

Ai râs eu m-am enervat pentru că se întuneca

Tu insistai să rămânem te vrăjise cumva obiectul iar tu mă vrăjisei pe mine

Era beznă și nu vedeam niciunul din noi nimic

Nu puteam decât să îți simt mirosul și să te ating orbește

Obosiți și nervoși am început să urlăm unul la altul

Fără să știm în ce parte o facem ne-am lovit și uitasem de cub

Aveam mâinile roșii de la cub din încercarea de a-l rezolva

Apoi ochii mov obrajii portocalii burta maro picioarele verzi pieptul albastru

Ne-am trezit doi străini și am plecat în urmă cubul

picături

Pe apă plutește un cuțit

Taie valuri până cade în adânc

Răsar apoi la suprafață pene pătate

Cu grații deșarte ea rătăcește singură

Adâncul râde trecerea surprinzătoare

O surpriză cum noaptea se teme să apară

O pană urmată de o pană e un semn

Ceasul grav s-a consumat pe maluri

Din copaci frunzele se tem să cadă

Perla oglinzii negre tremură la intrarea ei

Sângele lucește în ochi și pofta curge din nări

Atinge stropul de pe piept și nu e apă

Cor de bufnițe zbiară un armaghedon târziu

O luntre nu se vede printre ceață

Întinde aripa spre adâncul înalt

Luciferii privesc speriați de un praf alb

La noapte o lebădă va ucide luna

pofte

Câtă orgie doar într-o portocală

Dai plapuma oranj deoparte ce fețe șocate

Păcătoși arcuiți nu vor să se deslipească

Sub ei sunt bebelușii deabi născuți umflați din seva adulterului

Mai bine s-ar desface o nucă de cocos înăuntru

Doar un deșert alb nemerituos de musafiri oranj

Ține murdăria închisă dar tot nu dispare

E dulce păcatul citric gustul e la fel și la părinți și la copii

Urme albe vineții pe spatele lor și pulpă ce se scurge din ejaculare

Viciu transmis generațiilor următoare chiar nedesfăcute

Miros de iluzie vestitor de sărbătoare sfântă

Izvorât dintr-o convenție perversă și organică

Copii la mijloc părinți la margine plapuma deasupra

Consumatorul deschide show-ul

benzină

Am intrat primul pe ușă și nu voiam să câștig

Tu veneai în urmă ca după o ședință cu părinții

Te las să taci tu lași paltonul cu miros de explicații

Nu e cel mai bun moment mă gândesc să ieșim la o întâlnire

Deja suntem acolo dar nu ne dăm seama pijamalele de deținuți

Încă pe sârmele balconului flutură friguri uragane imaginare

Altele rămân în tine prea târziu nu pot să plec ai închis ușa

Masa e gata, farfuria pe jumate goală oglindă subtilă

Ce frumos sunt o gâină ce își umflă penele în prag de tăiere

Te ridici pleci pășești lichid la început picături după până la glezne

Întreținere plătită țevi schimbate de ce nu ești în ecuație

Poate că nu m-am spălat poate poate e paltonul poate masa imposibil

Răcnetul ușilor noua sonerie unde ești te văd peste tot nu e bine

Poate dacă strâng eu acum, mâinile în farfurii nisipuri mișcătoare

A ce miroase? Închid ochii te aud rămâi acolo știu că nu sunt eu

Nu pot să fiu eu, măcar acum prea beznă mă uit în jos ce se întâmplă

N-am invitat nicio bombă n-am sunat niciun uraniu pășești benzină

Ai pătat tot mă pun în pat lângă tine îmi frec picioarele de ale tale

Sesizez o crăpătură care secretă credeam că te alimentezi doar cu mine

Te mângâi mai simt una în spate pe umăr în gât din ureche

Totul este plin mereu e așa diferit nu pot să fiu eu

Îți șoptesc un chibrit îl frec de ureche nici nu apucă să se aprindă

Incinta evadează fumul nu ne vedem oriunde am fi a ce miroase