OPTm
nr.crt.

Pentru cititorii de viță-veche

Adriana Titieni Irimescu

Doina Ruști, Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot, Litera, 2022

Cele 47 de povestiri ale Doinei Ruști pornesc de la documente de epocă și sfârșesc în ficțiune. Pasiuni stranii, atașamente complexe, oameni și fanteziile lor. Scrise în stiluri variate, fiecare povestire este o bijuterie, mai ales în ceea ce privește compoziția. De la reconstituirea unei crime, la proza de analiză psihologică, sau la epicul fabulos (care amintește de celelalte cărți ale sale), volumul propune un tur de forță în ceea ce privește viziunea asupra unui timp care capătă culoare și mai ales identitate inconfundabilă. Caractere memorabile, finaluri surprinzătoare și mai ales - atmosferă, toate trei constituind deliciul cititorului de viță-veche. În ceea ce mă privește, preferata mea este cea despre o femeie care l-a făcut pe un bărbat să înțeleagă complexitatea scrisului, transformându-l pentru totdeauna în dependent de o hârtie, pe care era scris numele lui. Mi-ar plăcea să pun în scenă această povestire. Dar dincolo de toate, m-a încântat optimismul care răzbate din fiecare filă, din fiecare secvență narativă. O carte care cred că va fi citită multă vreme de-acum înainte.

Cosmin Perța, Dispariția, ed.Polirom, 2021

Dispariția m-a surprins, dincolo de stil și imaginar, prin motivul ceții, de care Cosmin Perța e foarte atașat. Când apare ceața ceva se întâmplă. Lumea din Dispariția e un spațiu evanescent, în care oamenii se fac nevăzuți, dar în urma lor rămân lucrurile. Iar lucrurile sunt încărcate energetic. (Dorian Dron)

Ioana Drăgan, Povești misterioase cu femei și alte vietăți, BPC, ed. Litera, 2022

Volumul este o antologie, care probează ceea ce socotesc a fi principala virtute a scrisului Ioanei Drăgan: capacitatea de a clătina mai multe seturi de prejudecăți, unele dintre ele foarte adânc înrădăcinate în mentalul nostru colectiv, de la acelea care țin de panopticumul realității sociale și politice (pe scurt, de blestemul "eternei" tranziții), până la stereotipuri de gen sau preconcepții cu privire la ierarhizarea speciilor literare. În plus, e notabil că scriitoarea face acest lucru fără ostentație, cu o aristocratică detașare, semn nu doar al maturității artistice, ci și al unei lucidități exersate metodic și nu fără o anume cruzime. (Catrinel Popa)

Nicolae al României, Bunicul meu Regele Mihai, ed. Vremea, 2021

Volumul este un album cu fotografii cronologic așezate, semnat de Nicolae al României, ca omagiu adus bunicului său, Regele Mihai, la 100 de ani de la naștere. Prezentat din perspectivă familială, fostul monarh apare în ipostaze mai puțin cunoscute, repunând relația bunic-nepot într-o altă lumină decât cea mediatică. Cu valoare documentară și resurse monografice, cartea constituie o apariție insolită în peisajul editorial actual. (OPTm)