În copilărie, vedeam îngeri, spuse Sabina cu simplitate și sinceritate.

Sabina lucrează ca infirmieră într-un spital de cardiologie-pediatrie, în perioada epidemiei de covid. Atunci când se dăruiește, dintr-un prea-plin de iubire, în așternut, face sex în mod exuberant, incandescent.

Cum arătau îngerii?, întreb, rațional, profan, neîncrezător.

Aveau forma ființelor omenești, la scară naturală, cu aripi, cu aripi policrome, roz-aurii-argintii-albastre-violet, strălucitoare.

Puteai să vorbești cu ei?

Nu, mă priveau cu o anume intensitate contemplativă a iubirii infinite, cu încredere cerească în umanitatea mea, în inocența și pacea mea sufletească.

Părintele Serafim, starețul Mănăstirii Metoc, mă primește pentru spovedanie și împărtășanie în spațiul întunecat-misterios, liturgic-luminos, al bisericii medievale.

Părinte, înaintea Crăciunului, mărturisesc, ca tot omul, vini, păcate și fapte bune. Argumente care mă dezvăluie drept păcătos și nevrednic, dar și argumente care îmi îndreptățesc conduita de bun creștin. Ca și cum îngeri de lumină și îngeri de întuneric și-ar bate aripile deasupra sufletului meu...

În copilărie, vedeam îngeri, spuse cu un glas enigmatic părintele Serafim. Veneau în nopțile de iarnă la ferestrele casei bunicilor și mă priveau cu lumina salvatoare a ochilor lor, lumina care deschidea porțile cerului. Iar eu le spuneam de fiecare dată bunicilor: Iar au venit îngerii!...

Iertare, părinte, mintea mea este obișnuită să gândească rațional, cu automatisme de gândire preluate din existențialism, cubism, suprarealism. Ca să nu mai vorbesc despre anii petrecuți sub comunism... Nu reușesc să văd îngeri.

Nu-ți face griji, îi vei vedea într-o zi, nu trebuie decât să-ți încredințezi sufletul voinței atotputernice a lui Dumnezeu, spuse părintele Serafim. În anii petrecuți în Legiunea Străină, înainte de a mă călugări, am rătăcit și eu departe de îngeri și de voința lui Dumnezeu. Într-o zi, în Maghreb, în timpul unei ambuscade, când ființele omenești cădeau secerate de gloanțe în ambele tabere, am înțeles că voința atotputernică a lui Dumnezeu dăruiește viață infinită, iar oamenii, prin orbirea și violența lor, refuză să înțeleagă adevărul vieții infinite. Îngerii sunt ipostaze ale vieții infinite, ei se revelează purității cunoașterii și viețuirii omenești...

Pe aleile campusului universitar, l-am întâlnit pe profesorul Arsenie Zissu, specialist în istoria religiilor, un vechi prieten.

Omagii, profesore, ce mai studiezi, ce mai scrii?

Ah, lucrez la un studiu comparatist despre îngerii din manuscrisele Bibliotecii de la Nag Hammadi și îngerii din Sefer ha-Zohar. Înclin să cred că scribii gnostici și Moise Ben Shem Tov de Leon vedeau realmente îngeri atunci când scriau despre îngeri...

Nu știu ce să spun, eu nu reușesc să văd îngeri...

Nu-ți face griji, ți se vor revela într-o zi dintre coperțile vreunei cărți...

În dimineața Crăciunului, ascult liturghia și predica despre Bethlehem în piața catedralei, în exteriorul catedralei, în timp ce copii cu aripi de îngeri sunt purtați de părinți spre altar.