OPTm
nr.crt.

Deoarece scrisul în sine este un lucru foarte personal și reprezintă o zonă sensibilă a personalității noastre, aș fi fost tentat să spun că literatura scrisă de AI nu va exista niciodată ca fenomen. În definitiv, de cele mai multe ori, personalitatea autorului e un factor-cheie în strategia de promovare a operelor literare, precum și un element de luat în considerare de critica literară. Astfel, a scoate în lume o carte scrisă de un program software pare un nonsens.

Totuși, realitatea faptică ...

Alexandru Lamba este un prozator brașovean de 43 de ani, inginer de profesie, cunoscut publicului mai ales prin textele SF, printre care volumul Singurătatea singularității (2018), menționată de Mihai Iovănel în Istoria literaturii române contemporane 1990-2020 ca înscriindu-se în categoria prozei care "se apropie (...) de standardele comerciale (care nu exclud calitatea) ale literaturii SF din Occident".

Distins cu premiul Chrysalis al European Science Fiction Society în 2016 și cu prem ...

Scris sub forma unei serii de trei confesiuni, urmate de un scurt episod de acțiune, în epilog, romanul "a.normal" al lui Andrei Velea ne propune o meditație extinsă asupra traumei pe care o relație toxică o poate provoca și sentimentului de eliberare care vine odată cu ieșirea din această relație. Desigur, ruperea nu este ușoară, procesul decizional care conduce la acel moment e unul laborios, încărcat de incertitudini, însă, odată fapta comisă, convingerea că au făcut ceea ce trebuia făcut poa ...

Nu întâmplător am făcut trimitere, în titlul recenziei, la celebrul thriller nouăzecist al lui David Fincher. Cele șapte virtuți deșarte despre care ne povestește Alexandru Lamba în ultimul său roman (prin predicile părintelui Ghenadie de la începutul fiecărui capitol) sunt o imagine în oglindă a celor șapte păcate capitale prezentate în filmul lui Fincher. În fond, atât criminalul în serie interpretat de Kevin Spacey, cât și antieroul din carte, Horia, acționează sub auspiciile aceluiași simb ...

Numit de Doina Ruști "Romanul de maturitate al lui Radu Găvan", Isus din întuneric ne propune o lectură profundă, pe mai multe niveluri, variind între fantasticul cu accente horror și cotidianul finalului de secol XX. Pe scurt, cartea prezintă drama unui adolescent înzestrat cu talente artistice speciale și care pe lângă faptul că nu și-a cunoscut niciodată tatăl, se confruntă și cu pierderea timpurie a mamei, fapt pentru care se învinovățește.

Împovărat de dilema absenței figurii paterne, ab ...

Filolog subtil, format la școala bucureșteană, aducându-mi aminte de rafinamentul cultural al lui Romulus Vulpescu, de care însă se detașează net ca prozator, Florin Spătaru este un povestitor care prețuiește emoția, respingând proza cerebrală și exhibițiile postmoderne. Te cucerește din capul locului prin frază, prin imaginar, prin demersul poveștii.

Doina Ruști, prefață la volumul Greier de topaz, Litera, 2022.

Fragment

"Olga stă pe scaun și fumează. Îi place să-și bâțâie picior ...

Ideea cu filmul mi-a venit într-o seară, când pierdeam vremea pe Facebook. Am aflat că la Dracula Film Festival există o secțiune a concursului dedicată filmelor făcute cu telefonul. Da, exact așa, "cu telefonul". Adică, m-am gândit, caută fix amatori cu ceva cunoștințe de bază și cu idei.

Păi n-am eu idei?

— Coa, i-am zis a doua zi la școală lui Damian, lasă tu căcatul ăla de TikTok, că pe tine nu te urmărește nici dracu, e aplicație pentru pizde, și hai să facem ceva ca lumea!

— Am cinci su ...

Născut dintr-o femeie cu șerpi la picioare

Adesea Antonie Varitz vorbea singur. Cu voce tare. Ca acum, în una din multele încăperi spațioase ale imobilului său, imaginându-și că era ghidul unei cete de admiratori, cărora le făcea un tur al casei memoriale a reputatului chirurg Antonie Varitz, poreclit "Imperatorul".

Le prezenta o colecție:

– Bisturiul, foarfeca angulată, fierăstrăul Gigli, dalta, ciupitorul de os, dermatomul, depărtătorul Kocher, portacele.

Aruncându- ...

Ca să înțelegi mai bine de ce am făcut alegerile pe care le-am făcut, trebuie să-ți spun că eram un tânăr mai fraged decât ești dumneata acum, abia trecut de primul sfert de veac al vieții sale, când mi-am părăsit țara. Ce experiență de viață puteam să am, când toată tinerețea mi-o petrecusem într-un stat comunist, în care totul era planificat pentru individ, iar deciziile sale aveau valoare pur formală? Ce știam eu despre tehnica de a te vinde la angajare, de exemplu, pe care voi, cei de astăzi ...

Allex Trușcă

Când mă gândesc la sărbatori, indiferent că vorbim despre cele de Crăciun sau de Paște, leg automat aceste evenimente de copilăria petrecută la țară, în Oltenia. Cred că cel mai așteptat moment era chiar starea de așteptare care se instala imediat ce treceau Floriile. Părinții mei erau foarte religioși în acea vreme și eram obligat să țin postul împreună cu ei, tare greu pentru un copil de vreo zece-doisprezece ani, deși nu exitau tentațiile de acum. Așa că așteptam să treac ...

"Salamandre", bulversantul roman mozaic al lui Liviu G. Stan, ne propune patru povești stranii, la limita dintre monden și bizar, interconectate în mod abil. Oricare dintre cele patru părți componente, purtând numele celor patru anotimpuri, poate fi citit și înțeles separat, însă simfonia completă va funcționa în urechea internă a cititorului doar după parcurgerea completă a cărții. Astfel, microangrenajele funcționale independent servesc un scop pe care-l vei descoperi abia la final.

Prima pov ...

De la Mihail Victus, autorul romanului "Fracturi", apărut la editura Vremea, aveam așteptări destul de ridicate, prima sa carte fiind foarte bine primită de critica literară. "Toate păcatele noastre", al doilea roman al său, apărut în colecția "Biblioteca de proză contemporană" a editurii Litera, ne propune o analiză profundă a impactului pe care o acuzație de hărțuire sexuală din partea unei eleve o poate avea asupra carierei și vieții personale a unui profesor. În paralel cu filonul princip ...

Pentru mine, amintirile copilăriei se rezumă la instantanee discrete, uneori doar la imagini vizuale foarte scurte, câteva cadre în succesiune, ca cele care se găseau pe riglele pe care și le doreau toți copiii din anii '80, acelea pe care le înclinai încet ca să vezi cum se schimbă desenele. Și, cu cât mă duc mai departe spre trecut, cu atât contextul e mai străveziu, iar ordinea instantaneelor se amestecă. Axa timpului e mototolită în capul meu, de parcă acea perioadă a vieții ar fi o ghirland ...

Ca orice plan făcut pe genunchi, și acesta lăsa loc unor întrebări. Nimic esențial, bineînțeles, doar chestii de detaliu, de exemplu: "ce o să se întâmple dacă-mi iese?" sau "ce o să se întâmple dacă nu-mi iese?". Ca să nu mai vorbim de: "cum mă voi întoarce după?" Ca să le elimin, ar fi trebuit să studiez temeinic teoria, eventual să execut una sau două misiuni mai simple, de testare, dar nu mai aveam răbdare pentru așa ceva. De-ndată ce m-am convins că șmecheria era funcțională, am și realizat ...

– Noroiul ăsta, a spus nenea Janko în timp ce râcâia cu lama toporului pământul uscat de pe un buștean, ăsta îți omoară lanțul!

Așa-mi zicea el mereu, și uita imediat. Că mi-a zis, vreau să spun. Și mi-o repeta de fiecare dată când îi așezam un buștean mai murdar de pământ pe capră. El chiar nu putea lăsa așa ceva să i se întâmple. Cum să lase să i se strice lanțul, când fierăstrăul acela electric, împreună cu toporul cu lamă groasă, special pentru crăpat lemne, și scuterul erau toată avuția lu ...

Locuiesc în zona medievală a orașului. Așa-mi place să-i zic. De fapt, nu, nu-mi place deloc, dar asta e. Strada pe care am ajuns să-mi fac casa e cuprinsă într-o peninsulă de sălbăticie de la periferie. De parcă clătita orașului ar fi dat peste o arsură lipită de fundul tigăii și nu s-a putut întinde frumos. A rămas așa, un petic de câmp, cu câteva case răzlețe, și mai multe clădiri abandonate, între cartiere compacte mai vechi sau mai noi. Fără utilități, fără lumină pe stradă, legat de restul ...