Revistă print și online
Ai scris despre toamnă?
Nu pot spune că am scris despre toamnă în sine, dar am ales uneori să plasez câteva scene în acest anotimp pentru a accentua o stare de melancolie. O asociez cu moartea naturii, cu un sfârșit de ciclu, cu o înfrângere. Nicidecum cu belșugul, așa cum am fost învățat în școala primară.
Ce loc ocupă, ca anotimp, în scrierile tale?
Acțiunea din primul roman pe care l-am scris (și al doilea pe care l-am publicat), "Arhitecții speranței", se desfășoară mai ales toamna. Așa am simțit că trebuie să fie, deoarece protagonistul era chinuit de o iubire imposibil de concretizat. Și "Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte" are câteva capitole plasate în acest anotimp, mai ales când personajul principal conștientizează că și-a pierdut, practic, viața.
Ce fragment autumnal din literatura altora îți vine în minte?
Primul care-mi vine în minte este capitolul "Toamna" din romanul lui Liviu G. Stan. Aș menționa fragmentul de mai jos, din ceea ce mi se pare cea mai percutantă scenă a cărții:
"Degetele i se înfipseră răsfirate în pământ și podurile palmelor împingeau, făcând-o să se târască încet în coate. Însă bărbatul încă o ținea strâns de coamă, acesta era asul lui din mânecă. Lupta dintre respirațiile lor, leorpăitul solului. Toate frunzele jilave care-i treceau apatice pe sub palme, tot noroiul neputincios ce răscolea de sub el și mai mult noroi neputincios. Cealaltă: Noroi și frunze. Gândește un pic: noroi și frunze. Frunzele sunt groase ca o crustă, iar noroiul poate fi strâns în pumn ca o bilă. Strânge pumnul! Elena strânse pumnul: o halcă de nămol cu frunze se formă în mână, simți chiar și câteva fragmente de pământ întărit. Apoi, cu o strădanie ce-i smulse un geamăt de durere, căci își auzise părul trosnind, se opinti într-un genunchi și își roti gâtul și bazinul cât de mult putu, după care lovi la întâmplare pe direcția în care percepea punctul maxim de putere în strânsura pletelor."
Ce-ai spune despre noiembrie, cum ai descrie-o în câteva cuvinte?
Noiembrie e luna în care observ cel mai tare micșorarea zilei. Dimineața și seara începe să fie ceață. De obicei, plouă și e frig, iar soba nu trage. E o lună întunecată, noroioasă și rece. Și mă face să mă gândesc la morminte.
Există pentru tine o dată marcantă în noiembrie? (autobiografic)
O dată anume nu îmi vine în minte, dar în noiembrie avea loc, de obicei, târgul de carte Gaudeamus de la Romexpo, târg care totdeauna m-a fascinat. Iată, o pată de culoare într-un negru lăptos. Însă acum și acest târg s-a mutat în decembrie. Nici lui nu i-a priit.
Exeget, cu studii aprofundate în literatură romană (Facultatea de Litere și masterul în studii literare românești), la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Ciprian Handru și-a început pregătirea în critică literară, prin studii dedicate lui Adrian Marino. Apoi și-a ales ca domeniu academic de cercetare proza românească actuală, în prezent fiind doctorand al Universității din București, unde pregătește o teză sub îndrumarea profesorului univ. dr. Ion Bogdan Lefter. A publicat mai multe articole și exegeze dedicate prozei actuale, unele premiate, dar și proză. Este redactor la revista Ficțiunea, unde ține o rubrică de carte: Lecturi contemporane. O listă inegală.