Atât intensificarea peste măsură a lobby-urilor legislative, cât mai ales succesiunea crescândă a revoltelor și a atentatelor având ca motivație inechitățile socio-profesionale, au determinat guvernul mondial să propună, plebiscitar, o strategie radicală, ce avea să fie concretizată în doar câteva decenii: implementarea matricei globale de interșanjabilitate a profilurilor de viață.

Astfel, liberul-arbitru pentru viața diurnă, oricum ar fi ea, aparține mai departe oamenilor, rămânând acesta un drept intangibil. Însă în fiecare noapte, în timpul somnului, – în chiar clipele când atenuarea funcțiilor fiziologice, catalizată și de Sistemul matricial, devine propice – algoritmul preia destinul fiecărei persoane și îl mută pe o altă traiectorie, la modul concret, după o logică ce combină criteriul echității (atât de imperios cerut de omenire) cu distribuția aleatorie pe termen lung (distribuție mizând pe durata de viață medie garantată oamenilor de către sistemul mondial de asigurare a sănătății). Așa se face că la fiecare rotație a globului terestru au loc miliarde de interschimbări de viață, presupunând atât mutarea fizică a corpului fiecărui individ în altă alveolă a matricei geospațiale, cât și încărcarea mentală și fiziologică cu un set minim de informații potrivite acelui profil de viață, și totul realizat conform unei repartiții riguroase.

Algoritmul de interșanjabilitate este acceptat astăzi de cvasitotalitatea societății (deci mult mai bine decât ar fi fost odinioară acea suficientă majoritate democratică de "cincizeci la sută plus unu"), iar incontestabilitatea repartizărilor realizate de Sistem derivă din faptul că aleatoriul distribuției (generat prin randomizări sintetice absolute) este combinat cu mai toate criteriile controlabile: profesie, stare financiară, stare civilă, interfațare socială, obligații juridice, locație geografică, varietate biologică, nivel ecologic ș.a.m.d..

*

În fiecare dimineață, o altă realitate.

Ieri am fost șofer și am făcut curse clandestine cu marfă de contrabandă undeva în sudul Pakistanului. Căsătorit cu o femeie durdulie și negricioasă, locuind într-o căsuță de lut plină de copii. Acum, amintindu-mi, mă uimește faptul că nu m-a deranjat mirosul crunt al mizeriei și aglomerației din acea locuință a mea. Ba chiar am glumit pe tema asta și i-am ironizat pe cei din jur când ne-am așezat seara la masă. M-am simțit bine. Ceea ce n-a fost deloc cazul alaltăieri, când a trebuit să lucrez 12 ore într-o fabrică de procesare a cărnii din Vietnam, într-un frig deloc potrivit simptomelor de pneumopatie cu care tocmai fusesem dotat.

Astăzi sunt profesor într-un sat din Islanda. M-am trezit într-o locuință întunecată și rece. Noapte polară; sunt văduv și singur. Însă, ajuns la școală, interacțiunea cu copiii absorbindu-mi cu ochi strălucitori cuvintele mă încântă. Seara mănânc puțin (poate cam prea puțin) și apoi mă postez la fereastră să privesc jocurile aurorei. Hm. Se pare că sunt suficient de inteligent încât să mă gândesc la filosofii abstracte.

Da, până în urmă cu doar câteva decenii și de-a lungul a zeci de mii de ani (adică o perioadă enormă), continuitatea a fost pentru psihicul uman cel mai puternic pilon. Dar și cel mai discret. De fapt, ce însemna odinioară continuitatea cotidianului pentru mintea individului? Stabilitate, predictibilitate, siguranță. Un procent redus de aleatoriu, de întâmplare, de necunoscut... Hm... Doar o etapă din evoluția omenirii, am putea spune.

Mâine? Unde voi fi eu mâine? Ce voi fi?

Într-un gând exotic de-al meu simt că ar fi interesant să fiu într-o zi femeie. Însă nu pot experimenta așa ceva: sistemul matricial nu face astfel de minuni. Deocamdată.