Premiul Ficțiunea "Cel mai bun final de operă"

Cum ai primit vestea Premiului pentru Cel mai bun final? Te așteptai? Pe cine mizai? Ce semne/semnale ai avut?

Evident că am primit-o cu emoție. Gala a fost un eveniment deosebit, atât prin importanța evenimentului în sine, cât și prin calitatea auditoriului. Au fost prezente nume mari ale literaturii, teatrului și cinematografiei române. Să vorbești în fața unui asemenea public este, după cum sunt convins că ai simțit și tu, copleșitor.

Putea fi premiul oricui. "Oameni de treabă" e un film care te marchează, cu un subiect dur, dar și cu un soi de umor negru care te implică suplimentar, ca privitor. Romanul Dorei Pavel, "Crush", este angoasant, sumbru, la fel sunt și poveștile lui Cătălin Ceaușoglu, povești care nu se termină bine pentru toată lumea. Iar dacă Dora Pavel nu are nevoie de nicio prezentare, fiind o autoare deja celebră, Cătălin Ceaușoglu se află la început de drum, dar a reușit încă din cartea de debut să se impună printr-o scriitură excelentă și o forță uimitoare a povestirii. Așadar, putea fi oricine. Încă mă mir că a fost selectată cartea mea, "Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte". Dar mă și bucur.

Care este episodul cel mai drag din Șapte virtuți? Cum l-ai scris? Îți amintești în ce context existențial?

Cred că "drag" e un cuvânt nepotrivit pentru acel roman, dat fiind macabrul celor povestite. Dacă ar trebui să-mi aleg un fragment preferat, nu știu, sincer să fiu, care ar fi acela. Dar, de obicei, la lecturile publice, aleg să citesc începutul. Culmea, deși romanul a fost premiat pentru final, eu prefer să citesc primele pagini, cred că acelea sunt cele mai antrenante pentru public. Pe acelea țin minte că le-am scris dintr-o suflare, de îndată ce am vizualizat acțiunea. Gândisem o parte din primul capitol ca proză scurtă de sine stătătoare, pornind de la câteva glume, cu câțiva prieteni care-mi împărtășesc umorul.

În general, te întrerupi în orice moment al romanului sau niciodată înainte de-a termina un episod?

Aș vrea să pot spune că am un program strict de scris, pe care-l respect orice ar fi. Aș vrea să pot să spun că nu întrerup procesul creației în momentele decisive. Aș vrea să spun multe, pentru că știu care sunt "cele mai bune practici" în materie de scris, dar aș minți, în cele mai multe cazuri. Din păcate, nu am reușit să-mi fac un program de scris, să țin un ritm, deși știu că așa ar trebui.

Iar când scriu, de multe ori nu lucrez la un proiect literar, ci-mi aștern ideile despre scrierile colegilor de breaslă, deoarece am câteva colaborări de suflet, pe partea de cronică de carte, cu revistele Ficțiunea și Familia. De asemenea, mai colaborez ocazional și cu revistele Epithet sau Galaxia42, și acestea fiindu-mi dragi.

Ce actor ți-ar plăcea să-l joace pe Horia?

Cred că Vinnie Jones. A făcut personaje memorabile în rolurile pe care le-a jucat în "Lock, Stock and Two Smoking Barrels", "Snatch" sau "Mean Machine".

Ai o pisică? Iubești pisicile? Există o pisică în viața ta despre care ai vrea să vorbești?

Îmi plac pisicile foarte mult. Îmi place atitudinea pisicească vis-a-vis de viață. Au ceva tonic acele ființe pentru cei din jur, în lenea lor, în torsul care-ți spune: "E OK, totul e OK, nu-ți face griji!" Au fost mai multe pisici în viața mea, dar, din păcate, niciuna nu mai este în acest moment cu mine. Pot spune că am ghinion la aceste ființe. La fel ca personajul din roman.

Ce citești pe timpul verii? Unde pleci în vacanță?

În vacanță voi citi "Diavolul din Freisetzburg" de Roxana Ruscior, "Hoțul din curtea miracolelor" de Adrian Majuru și "Veghetorii" de Anca Ianchiș. Voi merge la mare, sper să reușesc să mă reîncarc fotovoltaic la soare și eolian la briza mării.

Ce final de film te-a impresionat și de ce?

Dacă la întrebarea cu actorul l-am menționat pe Vinnie Jones, aș putea oare să ocolesc și aici filmul "Se7ev", al lui David Fincher, cu Morgan Freeman, Brad Pitt și Kevin Spacey? Sigur că nu, influențele acestui film asupra cărții "Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte" sunt vizibile. Am încercat și eu să dau un final puternic cărții mele, așa cum și acel film are un final memorabil, prin șocul pe care ți-l produce.

Alt film, de data aceasta SF, pe care l-aș menționa ar fi "Interstellar". Acolo mi-au plăcut găselnițele speculative cu tușe științifice.

Și, mai aproape de noi, dar în cu totul alt registru, aș aminti de "Nunta Mută", al lui Horațiu Mălăele. Un final zguduitor pentru un film de comedie.

Ce ai acum în lucru?

Lucrez la un alt roman realist, cu acțiunea întinzându-se din anii comunismului târziu și până în zilele noastre. Deocamdată am doar un plan de idei, dar scheletul prinde contur.

Și mai scriu proză scurtă și foarte scurtă, printre picături.

Crezi că literatura a ajuns la sfârșit? Cum vezi viitorul?

În niciun caz nu cred că există un sfârșit al literaturii înainte de sfârșitul omenirii. Și chiar și atunci, literatura în sine va continua, când o vor descoperi următoarele ființe inteligente care-și vor asuma rolul de specie dominantă pe Pământ. Desigur, ea se transformă, apar alte și alte manifestări, cele existente suferă modificări, dar, în esență, ea dăinuie ca artă.

Dacă vorbim despre viitor, eu l-aș disocia pe cel al literaturii de cel al cărții fizice. Poate al cărții în general. Cartea fizică nu o va mai duce mult, așa cum nu prea o mai duc mult nici filmele, nici muzica, pe suport fizic, ambele mutându-se încet, dar sigur, pe platformele de streaming. Asta prevăd că se va întâmpla și cu literatura, va migra spre platforme de genul Voxa sau AudioTribe.

Omul zilelor noastre nu mai are mentalitate de colecționar, nici nu-și mai dorește atât de mult să se simtă proprietar pe anumite opere, ci îi este suficient să dețină un abonament la o platformă care-i permite accesul la ele, într-o varietate enormă. Preferă să aibă acces la tot, fără a deține, decât să fie proprietar pe o porțiune mică. Așadar, bătălia pentru popularitate va fi cu atât mai acerbă între textele literare.

Iar literatura va continua să existe.