nr.crt.

Săptămânal de cultură independent

Scriitori care nu-s scriitori

Văzând un articol recent publicat în revista Ficțiunea, nu mi-am putut suprima imboldul, am știut că trebuie neapărat să-mi expun gândurile.

Ce am citit a fost senzațional. Mi-a plăcut enorm. A pus punctul pe i. Aș continua, dar deja se poate interpreta drept exagerare. Vocile tinere sunt de cele mai multe ori îngropate sub un cavou al frustrărilor construit de cine nu trebuie, iae aici era vorba, în sfârșit de vocea unui student.

Ideea e următoarea: este, într-adevăr, vina "scriitorilor" pentru calitatea joasă a creațiilor, dar problema cea mai mare aș zice că se află în vânzări. Ce "se vinde", cine cumpără?. Numeroase pagini virtuale și reviste, apărute peste noapte, promovează incultura și scrierea la mâna a doua. Și nu e vorba doar despre scris, este vorba despre întregul domeniu al literaturii. De multă vreme observ că literatura este luată peste picior de către agramați și oameni lipsiți de talent (care nu vor nici măcar să lucreze constant și să își transforme gunoiul în ceva cât de cât demn de arătat lumii). Am scris acum ceva timp un material pe tema asta pe care l-am lăsat în teaca documentului Word, părându-mi-se tăios, dar pot extrage ceva mai light de acolo. Sunt surprins de numărul mare de filosofi care nu-s filosofi și n-au citit filosofie, de scriitori care nu-s scriitori și nu respectă scrisul, adunături de căpetenii cu mai puține realizări decât batalioanele de insecte trimise la înaintare.

Poate că problema cea mai mare este la "consumator", la ceea ce se cere. Poate. Deși, să fim sinceri! Câtă poezie contemporană are legătură cu poezia? La proză măcar există o poveste, o descriere. Să zicem. Dar la poezie nu se mai respectă nici măcar baza limbii române, și asta din neștiință, nu din dorința de a realiza "artă neînțeleasă și profundă".

Sunt atât de multe probleme, încât văd din ce în ce mai puțin razele unei speranțe. Mulți se forțează să scrie agramat, în speranța că vor prinde un miez de faimă. Nu-i obligă nimeni, desigur, dar mă gândesc că poate e tentația vârstei să imite și atât. Toți mai greșim, dar unii din asta trăiesc.

Sunt unii care neagă adevăratele repere ale literaturii contemporane fără să le citească, dar promovează și consumă resturi ale unor gânduri infirme. Sunt ca mașinile de gunoi – gunoi primesc, gunoi duc mai departe.

Aș fi rămas la valori, la literatură, prefăcându-mă că nu observ, dacă n-aș fi dat de acest articol, care mă încurajează să întreb: ce-ar fi de făcut?

 

Marius-Sorin ENACHE

Marius-Sorin Enache, student în anul II, la UPIT - Facultatea de Litere - Secțiunea Română-Engleză. Este pasionat de literatură, scrie proză și poezie.

în același număr