— Belește-l!
Țin un teleobiectiv enorm în mână. De fapt îl țin cu ambele mâini, are în jur de trei kilograme. A costat, probabil, o avere.
Raul se uită în ochii mei, își ridică mâinile și repetă:
— Belește-l! Ce, ți-e frică de scule?
Trag de timp, încă nu mi-e clar în ce registru ar trebui să continui. Să par ofensată, să ies din sală, sau să mă arunc la jugulara lui? Îmi vine să le fac pe toate trei.
— Așa, fără mânuși de dantelă?
— Exact așa!
E tot cu mâinile ridicate, seamănă cu un ...