Revistă print și online
1.
Am în cap o bilă de plastilină multicoloră care
se tot mărește și se tot mărește
Îmi pierd mereu șosetele în subconștient
și mințile sub poduri
Aici a curs un tei și când cade o frunză,
ce gălăgie!
2.
Trupul nu mai e doar o coajă
care se usucă zi după zi
pe culoarul întunecat
Când plouă, puterea apei îi aparține și
se transformă într-o plajă curățată de nori
Sub apă sunt cauciucuri și cai morți
Un copil trage anevoie de ele
vrând să le scoată la suprafață și să le arate lumii
Dar ele sunt tot mai mari și tot mai grele și afundate tot mai adânc
Și lui îi e frică să-și trezească tatăl să-i ceară prezența
3.
Aici e mult păr și multă frică
Mami și tati s-au iubit atât de mult încât
tu
ți-ai început minunile într-un borcănel steril în care
o tanti abilă a manipulat cu grijă celule pe care
selecția naturală n-a fost în stare să le unească
Indivizi cu capete pline de lapte praf se-nchină
la cerurile tehnologiei după ce pe celelalte le-au frecat
cu fel de fel de dezinfectanți și n-au găsit niciun dumnezeu
Ăl de pe cruce nu se pune că cică și-a pus inima la bătaie fix
la intersecția dintre latitudine și longitudine, dar cuiele
i le-au bătut în altă parte
Pe unul l-am găsit în legătura de spanac
și s-a făcut plăcintă
4.
Pe modelul Wellborn, am luat un con cu polen din pălăria lui Harry Potter
și l-am frecat de unul ou săvârșind astfel o fertilizare forțată
Cum conul tată a murit în timpul copulației, asemeni masculului caracatiță
E de datoria mea să urmăresc evoluția sarcinii
și să moșesc deșteptarea primăverii
5.
La roma sunt statui cu pălării vii de pescăruși
și cresc copaci broccoli din care
zboară păsări cunoscute pentru coregrafii de grup papii
poartă pe cap prepuțul lui Isus prin el străbate mai bine lumina
în uterul bisericii un ciocan aleargă un om o frunză și-a găsit
adăpost în sufletul unei clădiri o mașină-i sparge liniștea
Car în pantofi pietre și paie din care
curând vor crește terme și colosee, foruri și arce
cu coloane în stil ionic și corintic
machete la scară mică în imaginația unui pion nebun, lăsate
la dospit cu drojdie divină, au ivit civilizații de giganți
prin ale căror ruine ne-nvârtim azi bezmetici
nefăcând altceva decât poze
Acolo unde ab urbe condita pluteau în coș
romulus și remus acum plutesc chiloți și sutiene
semn că oamenii contribuie încă intens la facerea lumii
Foamea de cărare ne poartă dintr-o biserică în alta toate
au formă de vagin născătoare de dumnezeu fiind
Chiar și când stai pe loc ești într-un alt loc unde se naște și moare,
în același timp,
un pește
Zile dezbrăcate de rutină
Privesc cerșetorii ce dorm sub coloanele
ce înconjoară basilica san pietro sau pe băncile
din piața vittorio emanuelle și mă gândesc că toți au fost
așteptați la venirea pe lume toți au avut un pătuț pregătit
și-acum, fii ai omului, n-au unde să pună capul
Un cap de copil îmi iese printre coaste
în dreptul inimii are ochii mari și deschiși
când îmi deschid fermoarul toracal ca unei valize de pânză
al cărei capac e giulgiul femeii din Antinopolis
sub ochii părinților mei eu sunt mama tata nu mai e
Dana Ștefan este filolog, profesor. Câteva dintre poeziile sale au fost publicate în reviste de profil. A citit în cadrul unor evenimente poetice internaționale, precum Poets without Borders sau Saloanele Literare "Familia". *La începutul anului 2021 a câștigat concursul de creație literară "în timpul acesta..."* organizat de Cartea Daath.