OPTm
nr.crt.

Pasiunea pentru literatură, vocația, eventual, se trage, mai ales, din lecturi și autori pe cale de a deveni modele și idoli. Ceva de felul ăsta sunt, pentru mine, Gabriel García Márquez și Mario Vargas Llosa, pe care i-am descoperit recent într-un dialog-conferință, organizat la Lima în 5 și 7 septembrie 1967, făcând subiectul unei cărți de 150 de pagini, apărută în 2017 la o editură din Spania și tradusă, anul acesta, la Humanitas.

În ultimii patruzeci de ani, i-am citit și recitit pe cei doi ...

Gusturile în materie de literatură sunt evident, subiective. Totuși, în cercul meu de apropiați, am observat o preferință pentru poezie contemporană sau pentru non-ficțiune: cărți de “dezvoltare personală" , axate pe subiecte precum psihologie, neuroștiință, psihologia relațiilor sau productivitate.

 Cărțile au devenit mai accesibile odată cu era internetului. Vorbim despre edituri care au pus la dispoziție variante digitale (ebook-uri) sau servicii care oferă audiobook-uri. Ba mai mult, exi ...

La cursurile lui Catrinel Popa stau de regulă lângă ușă, ca să prind câte ceva. Vorbește pasionant, iar scânteile care-i sar din ochi trec uneori pe sub ușă până la mine. Vorbește despre cărți de care n-am auzit ori intră în povești pe care credeam că le știu, dar care se dovedesc neobișnuite, populate cu detalii pe care le vede doar ea. Odată s-a întrerupt în mijlocul pledoariei și a întrebat: Ce faci acolo, Zenob, de ce stai la ușă? Ai aici un loc, pe pervazul ferestrei.

Așa am rămas cu ...

În continuarea anchetei mele, despre transformarea/adaptarea limbajului literar în raport cu noile media, considerând că literatura pe internet reprezintă unul dintre cele mai generoase obiecte de cercetare ale studiilor actuale. Înainte de toate, se relevă caracterul trans și inter (cultural, național, literar etc.) al literaturii pe internet, precum și caracterul ei hibrid, fluid – ceea ce o va face greu de clasificat..., determinând niște funcții și raporturi (și mai) greu de urmărit: f ...

Coborând în zona aia mai puțin plăcută a minții mele, am dat peste un moment care să-mi ducă rușinea la rang de Artă.

Eram undeva prin liceu – primul an de facultate, când am plecat cu prietena mea de atunci la mare. Anda, pe numele ei, primise de la ai ei un telefon nou, polifonic, o demență prin anii 2007-2008. Mama ei își reînnoise abonamentul de telefonie mobilă, plătise cu punctele acumulate, plus mulți alți bani pe lângă. Era un Siemens cu ecran color și carcasă argintie.

Anda era extrem ...

Literatură japoneză

O viață măruntă de Hanya Yanagihara

Hanya Yanagihara a reușit să construiască un roman dens, care își păstrează concentrația pe parcursul celor peste 1000 de pagini. Autoarea își dovedește excelența atât în construcția personajelor, cât și în construcția poveștii propriu-zise.

Prin amânarea expunerii trecutului lui Jude, autoarea excită mintea cititorului folosindu-se de un suspans care construiește orizontul de așteptare potrivit pentru receptarea mai profundă a ...

oamenii triști mă fac un om trist

nu e vorba de milă

e ca într-o piesă de la Dinosaur Jr.

I feel the pain of everyone

cel mai mult îmi place sunetul de sticlă desfăcută

prin care se desfundă calea de acces

o cavitate goală scufundată

în stările altora ‒ fata morgana pentru empatie

sunt blocată sub piei străine

într-o pâclă de lumină roșie

& developez

*

trebuie să fie destul de rău

să plângi înfundat la șase dimineața în metrou

să nu re ...

Îmi amintesc și acum dimineața ploioasă de septembrie în care am pășit pentru a nu știu câta oară peste pragul mânjit cu noroi, o scândură lată de două palme, ce mi se părea că ține loc de vamă între lumea de afară și hărmălaia care nu se sfârșea niciodată în cârciuma lui Bebe Măcel. Nu plăteam niciun bănuț la intrare, dar nici nu mi se cerea socoteală atunci când voiam să plec. Am încercat să inspir cât mai puțin din aerul acela cenușiu, un melanj dintre fumul ieșit din țigări de contrabandă și ...

Având ca punct de plecare viața unui corporatist, fost luptător de kickboxing, romanul lui Alexandru Lamba, Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte, are ca substrat și esență obsesia morții, care pe parcursul întregii cărți ajunge să capete semnificații tot mai profunde și complexe.

Personajul principal, Horia, este prins în angrenajul unor întâmplări nefericite precum o victimă căzută în plasa unui păianjen, numai că în acest caz plasa păianjenului este însăși viața, iar firele pânzei su ...

"Românii citesc prea puțin". "Românii nu citesc autori români". "Literatura motivațională omoară literatura adevărată". "Scriitorii români sunt prea puțin traduși în alte limbi". Iată doar câteva afirmații pe care le-am auzit repetate atât de des, încât aproape că s-au transformat în locuri comune. De aceea mi s-a părut util să încerc să aflu cum stau lucrurile și în alte spații culturale, situate în proximitatea noastră. O traducătoare din limba română, Jarmila Horáková (Cehia) mi-a împărtăși ...

Scris sau vorbit, discursul melancolic, în literatură sau în psihanaliză, ne surprinde și ne cuprinde într-o pânză de umbre în care propriile obiecte și noi, ca subiecți sensibili, ne zbatem să supraviețuim fie și prin sublimare-sublim, fie și printr-un refuz (mai mult sau mai puțin conștient) al morții.

Ștefania Mihalache traversează cu delicatețe mersul pe sârmă între viață-moarte, prin durere, doliu și suferință, printre memorii vii și memorii împietrite, prin "Biblioteca de Lumină" a suflet ...

Era noaptea solstițiului de iarnă. Pe fundul mării, peștoaica bătrână își strânsese cei doisprezece mii de copii și nepoți în jurul ei și le spunea povestea:

"A fost odată ca niciodată. A fost un peștișor negru care trăia cu mama lui într-un pârâu. Acest pârâu izvora din peretele muntelui, iar apoi se vărsa într-o cascadă. Casa peștișorului negru și a mamei lui se găsea după o stâncă mare, sub o streașină de verdeață și mușchi. Noaptea, dormeau amândoi sub streașina verde. Peștișorul negru își ...

Întâlnirile din grădina Casei Filipescu-Cesianu, organizate de revista Fictiunea OPTm în colaborare cu Muzeul Vârstelor – continuă, sub același nume generic: Deznodământul nu contează.

Septembrie a început cu Doina Ruști și Cosmin Perța, continuând cu o întâlnire incitantă între Cristina Bogdan și prozatorul Florin Spătaru (autorul romanului Greier de topaz) sau cu o memorabilă confruntare între Roxana Dumitrache și Lucian Mîndruță, pe tema femei/bărbați în literatură. Alți scriitori, ant ...