Literatură japoneză

O viață măruntă de Hanya Yanagihara

Hanya Yanagihara a reușit să construiască un roman dens, care își păstrează concentrația pe parcursul celor peste 1000 de pagini. Autoarea își dovedește excelența atât în construcția personajelor, cât și în construcția poveștii propriu-zise.

Prin amânarea expunerii trecutului lui Jude, autoarea excită mintea cititorului folosindu-se de un suspans care construiește orizontul de așteptare potrivit pentru receptarea mai profundă a traumelor personajului principal. Așteptarea nu este dezamăgită, deoarece romanul nu lasă spații goale. Jude este un personaj care fascinează, în primul rând, prin puterea sa de a fi.

Și mai interesant este că Hanya Yanagihara introduce concepte postumaniste în esența personajelor sale. Jude poate fi considerat un Mîșkin postuman, pentru care crizele ajung să reprezinte motivația pentru resemnarea în fața condiției fizice și adoptarea unui comportament autodistructiv ca dovadă a evoluției peste granițele fizice și a entropiei. De asemenea, JB îl numește pe Jude Post-om, deoarece el reușește să rămână detașat de rasă, sexualitate, istorie personală sau identitate.

Tot în notă postumanistă, Malcolm este un personaj relativ, identificându-se mai mult cu intermediarul decât cu vreo parte, este indecis și vede sexualitatea și rasa ca pe niște atitudini.

O altă temă ilustrată în roman este prietenia care se cristalizează cel mai puternic în relația lui Willem cu Jude. Willem este cel mai apropiat personaj de Jude, care ajunge treptat să îi cunoască cu adevărat povestea și care, chiar și atunci când nu o știa, îl sprijină și îl înțelege necondiționat.

Un roman puternic care jonglează cu suferința, experiențele traumatizante și modul în care acestea produc reacții în lanț, lăsând urme și în personajele care nu le trăiesc direct, arătând complexitatea pe care o poate avea o viață măruntă. (Andreea Roxana GHIȚĂ)

Sensibilitate în mlaștină

Acolo unde cântă racii de Delia Owens

Acolo unde cântă racii m-a făcut să călătoresc în timp, în copilărie, când la vârsta de 10 ani citeam cu lacrimi în ochi romanul lui Hector Malot – Singur pe lume. Delia Owens reușește să zugrăvească cu măiestrie parcursul personajului principal, Kya, care trăiește trauma abandonului și încearcă să supraviețuiască departe de societatea care o consideră ciudată doar pentru faptul că iubește locul în care s-a născut, o mlaștină. La școală, Kya se duce doar o singură zi, pentru că este umilită de colegii de clasă. Reușește să învețe cu ajutorul unui prieten să scrie și să citească. Pentru Kya, mlaștina reprezintă acasă, iar totodată este locul din care se inspiră pentru a crea desene uimitoare, poeme sau chiar și cercetări științifice. Descrierile mlaștinii te fac să o iubești și nu este de mirare atunci când știi că romanul a fost scris de un zoolog. Este un volum intens, emoționant, cu povești de iubire, nedreptăți rasiale și acuzări de crimă. (Anastasia HUZUM)

Greutățile adolescenței

Looking for Alaska de John Green

Looking for Alaska este tipul de roman care urmărește povestea unui grup de prieteni: Miles, un tânăr timid, Takumi, Chip și o tânără, Alaska, toți fiind elevi la o școală privată din Alabama. Neavând posibilitatea de a sta acasă cu părinții lor, sunt nevoiți să locuiască în campusul școlii, unde sunt constant șantajați de un grup de prieteni rivali și bogați. Astfel, se pornește o luptă între cele două grupuri, scopul fiind cine reușește să facă cele mai multe farse. Pare asemănător unui meci de fotbal, dar lucrurile se schimbă în momentul în care cei patru tineri încep să cunoască pentru prima dată dragostea, prietenia adevărată, totul în cadrul legăturilor emoționale foarte intense care se termină cu bine sau cu rău. Looking for Alaska este un roman despre ceea ce înseamnă să fii adolescent în fața lucrurilor serioase ce par a fi fără capăt. (Iuliana MOCANU)

Complexitate prin suferință

Copiii de pe Volga de Guzel Iahin

Romanul Copiii de pe Volga este o povestire desăvârșită ce prinde viață dintr-un glas iscusit, aproape seducător; o punere sub lupă a tainelor unei ființe zdrobite de acceptarea propriului destin, care a ales să se deruleze într-o perioadă în care umanul nu își mai regăsește locul în lume. O carte despre iubire, frică, izolare, descoperire, pierdere și regăsire, dar mai ales, o fotografiere a încercării omului de a se adăposti de furia Omului Mare. Guzel Iahina ne oferă un joc al perspectivelor, o experiență ambivalentă, care atinge două dintre cele mai importante identități ale omenirii – istorică, a germanilor de pe Volga, și psihologică, a profesorului Jakob Ivanovici Bach. (Valeria IOSEF)