Prima revistă de creație hibridă, înființată în 24 februarie 2020.

Editată de Asociația Creatorilor de Ficțiune

Primul roman, la a III-a ediție

Începem să citim textele primite la "Primul roman", concurs al editurii Litera, ajuns la a III-a ediție. Sperăm să găsim povești bine scrise, care să se țină până la capăt, cu personaje vii și stil convingător prin noutate.

Textele primite au ajuns deja la editură, unde un grup de oameni se ocupă în momentul de față de chestiuni practice: ștergerea numelui, conservarea lui într-un sistem sigur etc. Într-o săptămână-două, romanele ajung la comisie. Făcând parte de-a lungul timpului din numeroase jurii, știu cât de diferite pot fi opiniile, interpretările. Tocmai de aceea, sistemul va fi simplificat: Textele primite vor fi împărțite în trei pachete, câte unul pentru fiecare membru al juriului. Din acesta își va alege fiecare niște texte pe care le consideră foarte bune (în jur de 10). Independent de juriu, voi citi toate textele înscrise în concurs și voi alege si eu în jur de 10 texte. Acele romane care se vor regăsi atât în selecția mea, cât și a unui membru al juriului vor fi luate în discuția finală.

Să vă spun câte ceva și despre juriu.

Cristina Bogdan, ca profesor la Literele bucureștene, e foarte familiarizată cu proza contemporană și are un exercițiu al obiectivității demn de invidiat. Crede încă în ierarhia valorilor, chiar și în aceste timpuri haotice. Viziunea ei de lectură este mai largă, bazată pe formația de antropolog.

Emanuela Ilie vine de la Literele Universității din Iași, cu mofturi moldovenești, legate în primul rând de principiul estetic. Este totodată și o rafinată cititoare de proză scrisă de femei. În special, iubește narațiunea în registru fantastic și, mai nou, scrie proză.

Cel de-al treilea membru al juriul este Ligia Pârvulescu, poetă, bine-cunoscută în cercurile bucureștene, mare iubitoare de motociclete. Ea a câștigat locul I al acestui concurs cu Translucid, primul ei roman, o compoziție de avangardă, cu mesaj puternic și actual. Prin urmare, având o experiență directă, mi se pare normal să facă parte din juriu.

Concursul este pentru debutanți, pentru scriitorii aflați la primul lor roman. Poate c-au mai scris înainte povestiri, poate au publicat eseuri ori dramaturgie. Însă opera înscrisă în concurs este primul lor roman. Nu contează vârsta, nu contează tema abordată.

Concursul nu e pentru cei care abia acum scriu, ci pentru cei care au deja un roman. E un concurs anual. Mereu vara e loc pentru un roman nou la Litera, în colecția Biblioteca de Proză Contemporană.

Desigur, cei mai mulți dintre participanți vor fi dezamăgiți, așa cum sunt toți cei care n-au luat premiu. De aceea, vă reamintesc că a-ți asuma condiția de participant e un act de curaj, o aventură.

Scriitorul aflat la debut își pune întrebări legate de criteriile selecției. O poveste scrisă cu sinceritate, într-un stil personal și convingător, se va afla mereu în câștig. Nu există rețete, cursurile de scriere creativă nu vă ajută cu nimic, nu fac decât să ucidă autenticitatea unui povestitor. Emoția nu poate fi mimată, iar ea este esențială într-o poveste. Un text scris fără emoție se vede de la o poștă. Și mai rea este emoția mimată, ca în acele romane în care naratorul povestește despre cum își spală șosetele, pe tonul unei mari tragedii. Există și alte tipuri de emoție fără valoare estetică, de pildă plânsul fără aripi, fără idee.

Orice cititor, fie el membru al juriului sau cititor pe rețelele sociale, caută un singur lucru: o trăire adevărată, care face diferența dintre omul inteligent și artist.

Se întâmplă uneori ca finalistele să nu fie cele mai bune texte, dar vor fi cu siguranță cele care au întrunit la un moment dat aprecierile a trei persoane absolut diferite, peste care va veni și părerea mea.

Doina RUȘTI

Doina Ruști este prozatoare "de primă mărime a literaturii de azi", după cum o numește Nicolae Breban , "de mare talent și intuiție", în opinia lui Norman Manea , distingându-se printr-un stil puternic și vibrant. Romanele și povestirile ei sunt premiate, traduse în mai multe limbi și studiate în școli. Opera sa se remarcă prin îmbinarea fantasticului și a realismului social dur, romanul său de referință fiind Fantoma din moară (2008), ficțiune puternică despre comunismul românesc, roman inclus în neogoticul postcomunist, atât în Enciclopedia lui J. A. Weinstock, de la Routledge, cât și în Studies in Gothic Fiction, Zittaw Press. Venind tematic în completare, Ferenike, romanul cel mai personal, este o ficțiune politică, autobiografică (Humanitas, 2025). La fel de apreciat și poate cel mai cunoscut roman al său este și Lizoanca la 11 ani )(2009), roman despre prostituția infantilă, ca stil, comparat de critica occidentală cu Ciuma* lui Camus (Il Libero), cuprins în multe programe europene (între care la Școala Doctorală a Universității Barcelona). De largă popularitate se bucură trilogia fanariotă, compusă din romanele Manuscrisul fanariot, Mâța Vinerii (The Book of Perilous Dishes*) și Homeric, romane care explorează imaginarul balcanic, într-o formulă originală, fabulatorie și de actualizare a istoriei. Mircea Muthu i-a dedicat un capitol în cartea sa, Balcanismul literar românesc. Mai multe aici