Literatura fantastică românească se îndepărtează de fondul său mitologic și arhaic, ba chiar îl ia în răspăr.

Andreea APOSTU (prefața cărții)

"Sunt mulți care cad din senin pe stradă în timp ce merg prin parcuri sau așteaptă la stop. Unii intră în colaps în timp ce conduc autovehicule. Au fost cazuri de piloți de avion care au murit în timpul zborului și aeronavele s-au prăbușit. "

Bogdan RĂILEANU

"Mașina încetinește și o ia pe un drum lateral. Din când în când, pietricele prinse în angrenajul roților se lovesc de caroserie cu zgomot. Apoi, motorul se oprește brusc, iar șoferul ne ajută să coborâm și ne arată o cărare străjuită de chiparoși fumurii care duce spre o clădire cu formă ciudată. "

Iulia MICU

"Domnul Pârcălab a murit joi la prânz.
N-a simțit infarctul venind. Tocmai se ridicase de la masă, unde își făcea tabietul de vineri. O supă, o friptură, un ecler și un pahar de Chianti Classico cam ieftin, cam asta e suma ultimelor lui plăceri lumești. "

Lucian MÎNDRUȚĂ

"Se găsea în fața clădirii înalte a editurii, chiar la marginea unuia dintre marile bulevarde ale orașului, iar invitații începuseră să se adune, toți în haine de seară, lăsând în urma lor un parfum plăcut, în timp ce majordomul aflat la intrare le lua paltoanele, pălăriile și accesoriile de care se puteau lipsi în interior, așa cum fuseseră instruiți."

Mihai ENE

"Străinul s-a așezat la o distanță de trei scaune de ea și a măsurat-o din priviri, peste umăr. Era înaltă, zveltă, cu o blană cenușie și deasă. Avea ochii roșii, părea plânsă, și din când în când lipăia din paharul pe care-l avea în față, împroșcând picături de whisky în jur, murdărind coaster-ul de sub pahar și tăblia tejghelei."

Cosmin LEUCUȚA

"De pe scară îl vedeam mai departe, cufundat în lectură, iar când a dat pagina niște muște micuțe au zburat cu lentoare, lăsând în urmă o ceață firavă. Eram consternați, zeci de minute am stat cu ochii lipiți de el și de carte. Ori de câte ori dădea pagina, trâmbe de fum ieșeau dintre file, poate molii mici ori țânțari, atât de bătrâni încât se făceau praf sub atingerea vântului."

Doina RUȘTI

"Spre surprinderea mea, nu a zis nimic. Am rămas nedumerit în momentul în care a plecat de pe dig. L-am văzut cum coboară de pe pietroaie, traversează plaja și se îndreaptă spre dealul falezei, fără să se uite înapoi. Apoi mi-am privit marea zgârietură de pe burtă, din care începuse să-mi supureze sângele."

Tudor GANEA

"Primește o mapă de plastic pe care stă un formular de hârtie îngălbenită, pătată cu urme de jeg și transpirație, de unde dracului o fi luat-o, parcă-i trecută prin fund! Are multe de bifat, și o face, fără să vrea, atât de conștiincios de parcă viața lui ar depinde de asta. Primele întrebări sunt ușoare, trece repede de ele, n-a ucis, n-a făcut ucidere de om, cum scrie acolo, n-a mutilat și schingiuit oameni, n-a făcut pe cineva să sufere de foame, oscilează un pic - dacă a trădat sau a făcut pe cineva să verse lacrimi de suferință - bifează da, a mințit..."

Allex TRUȘCĂ

"Îi ascult scâncetele. Vreau să mă bucur de ele, să le las să-mi pătrundă în timpane și să mă inunde, spălându-mă pe dinăuntru de veninul adunat de-atâta vreme. Grămadă de oase și de carne, prea puțin ridicându-se la înălțimea urii mele, o materie prea maleabilă pentru brațele astea prin ale căror vene nu trece sânge, ci strigăt dureros de răzbunare."

Mihail VICTUS

"Au trecut de atunci aproape opt sute de ani. Ierusalimul, eliberat de Godefroy de Bouillon cu prilejul primei cruciade, căzuse din nou în stăpânirea păgânilor. Papa Inocenţiu încerca să pornească o nouă oaste de cavaleri cruciaţi spre Ierusalim, dar principii creștini nu se arătau de data aceasta prea dornici să-i asculte chemarea. În vremea asta, regele Franţei, Ludovic al IX-lea, căruia avea să i se spună cel Sfânt, zăcea greu bolnav, iar curtenii, ba chiar și medicii ce îl îngrijeau, socoteau că nu mai are mult de trăit."

Octavian SOVIANY

"L-a întâlnit în convalescență, la primii pași în grădină l-a zărit, urcând pe zidul casei. Pe tencuiala deja scorojită lăsase urme umede cu margini zdrențuite. O hartă. Limaxul străbătea teritoriul și îl marca, lăsând bale lucitoare ca o pensulă înmuiată în clei incolor. În scurt timp, jocul devenise mult mai atrăgător. Își imagina regiuni, granițe, forme de relief în petele mai închise, urmărind cu degetul parcursul unor râuri, unor lacuri cu reflexii intense, un univers privat pe care îl stăpânea ca un mare strateg."

Iulia PANĂ

"Și-a amintit un copac, a trecut pe lângă el, un chioșc de ziare, încă închis, l-a depășit, o cișmea, a băut un pic de apă, prospețimea ei i-a insuflat puţină viață, a auzit un lătrat de vizavi, dar când s-a uitat a văzut doar vitrina unei croitorii, literele de un albastru șters pe care le știa de când lumea, burlanul ruginit, o bicicletă prinsă cu lanțul de el, un hidrant, o hârtie purtată de vânt, mucuri de țigară azvârlite de trecători , cu o zi, două, o lună, o viață înainte, și cui îi mai pasă, o crăpătură șerpuind prin asfalt, oprindu-se brusc."

Radu GĂVAN

LITERA, 2021