Nu puteam să închei amintirile bunicii Cornelia fără să spun ce s-a întâmplat cu familia ei și cum a ajuns în România. Tot în Grecia la Livezi s-au mai născut fratele ei Niculache și sora Saveta.

Apoi încă o soră, Maria, care a murit la numai doi ani. Bunica mai ținea minte doar că la moartea ei nu au putut să aducă preot, ci o femeie care a cântat la groapă.

Apoi a murit baba Franga.

În 1928 a plecat cu familia în România, regiunea Cadrilater, ca parte a programului de colonizare al statului român. Au fost repartizați într-un sat lângă Silistra. Și-au construit o casă mare și frumoasă, în jurul căreia cultivau dovleci. Aici s-au născut frații Neli, Cocea și sora Fanula.

Iori și cu Zoia Milianu au rămas în Grecia. Nu i-a mai revăzut niciodată.

În Cadrilater, Mihai a fost și mai înstărit pentru că a știut să-și sporească averea. Avea multe ogoare, animale și zece hectare de pădure.

A deschis o cafenea unde se strângeau bărbații ca să joace domino și să mânânce năut prăjit și rahat. Cornelia și-l aducea aminte întotdeauna cu o râșniță de cafea din alamă în mână și cu o țigară Plugarul în colțul gurii. Clienții cu dare de mână comandau un bulgăre de zahăr Bod la fiecare cafea. Restul foloseau un bulgăre la două cafele. Pe atunci zahărul nu se punea în ceașcă. Puneai limba pe bulgărele de zahăr apoi luai o gură de cafea.

Doisprezece ani mai târziu au pierdut casa și averea când statul român a cedat Cadrilaterul în anul 1940 prin Tratatul de la Craiova. Cu hainele de pe ei și o căruță, familia Caracostea s-a mutat în județul Tulcea, într-un bordei din stuf.

Străbunicul Mihai a murit de inimă rea la 49 de ani.

L-a urmat la scurt timp Niculache, căzut pe frontul din Ucraina în 1942. Avea doar douăzeci și unu de ani.

S-a dus și Saveta din cauza meningitei. Tot tânără și nemăritată.

Fratele Neli a murit și el de tânăr într-un tragic accident. Batoza pentru treierat l-a zdrobit pur și simplu. Cureaua utilajului i-a agățat mâneca puloverul. A lăsat în urmă un băiat de doi ani și o fată de un an.

Zdrobită de durere, moare și Ecaterina Caracostea fostă Milianu.

Pentru mezinii Cocea și Fanula, Cornelia a fost ca o mamă. Erau cu șaptesprezece și cu nouăsprezece ani mai mici decât ea.

Bunica s-a măritat la rândul ei și a avut doi copii, pe Mihai și Yana, dar în doi ani rămâne văduvă. S-a recăsătorit cu Tache Gioga, un văduv aromân tot din Livezi. Acesta avea deja patru copii: Costa, Teia, Maria și Tana. În 1949 se naște singurul lor copil, Ecaterina Gioga. Adică mama mea.