Ieșind în culisele Teatrului "Tony Bulandra", din Târgoviște, surprind cu colțul ochiului o silueta albă, ascunsă după decorurile înghesuite ale altei piese. N-am timp să mă duc să mă uit cine e, trebuie să-mi schimb rochia, să-mi iau recuzita, să rememorez rapid ce am de făcut în scenele următoare. Urmează actul 4, decăderea lui Liubov Andreevna, plecarea la Paris, tăierea livezii... toate astea se derulează cu viteză, spectacolul se termină, ieșim la aplauze...

Mă întorc rapid în culise și încerc să descopăr cine stătea ascuns/ascunsă după decoruri, pândind, urmărind să vadă intestinele unui spectacol. Întreb cabinierele, recuziterul, colegii. Nimeni nu văzuse nimic. Sau nu-și amintea. 

Mă gândesc că am văzut greșit, că un reflector a proiectat ciudat lumina pe decorurile care nu mai fuseseră până atunci acolo... nu pot verifică, lumina de spectacol e stinsă, regizorul tehnic vrea să plece acasă: nu are timp de investigațiile mele, de actrița care nu pare să aibă chef să părăsească scena după Livada. 

Rămân în minte și-n suflet cu senzația certă că cineva a fost acolo, mă urc în mașina care mă duce spre București, târziu în noapte, începe să ningă tare iar fulgii de zăpadă recompun în față farurilor silueta albă văzută în teatru.