Revistă print și online

Seară de mai

Gabriela TOMA

Poem

Nr. 117 / 29 (serie nouă) / 30 mai, 2022

mă trezesc în serile de mai

cu inima bătând în culoarea macilor,

cu fragilitatea mea și ușurința de a fi zdrobită de tot ce întâlnesc pe drum:

sunt fetița de 10 ani, înfășurată în sac de plastic și legată la brâu cu sfoară,

care cutreieră bulevardul, căutându-și mama, plecată într-o lume de basm gri metalizat.

sunt păpușa cu pielea crăpată

cusută de un copil abandonat,

orfanul,

geamănul,

străinul,

sunt dorința de a termina, de a duce viața ta la capăt.

sunt cicatricea morții pe care o port în viață,

apropie-te de departe, ajungi la țintă astfel. Tu ești ținta. Tu tragi în propria țintă.

aerul din plămâni coboară încet

ca o auscultare a respirației a mii de fluturi

înainte de a stinge lumina.

Gabriela TOMA

A debutat cu volumul Cântecul geamănului (2009), fiind în același timp preocupată de numeroase forme de expresie, situate la granița dintre arte. Din 2006 a călătorit și a explorat culturi din Europa și din America Latină. Spațiul care a avut cel mai mare impact cultural asupra sa a fost Mexicul, pe care l-a vizitat de trei ori și unde speră să se întoarcă. Aici, a realizat interviuri și a participat la ceremoniile prehispanice de cultură nahua din Mexicul actual. Este pasionată de educația non-formală, dialog intercultural și storytelling. În prezent, coordonează proiecte interculturale și de educație muzeală la MNLR, printre care Festivalul cultural latino-american și Atelierele Thomasinei. Lecturi publice: Cenaclul Euridice, Institutul Blecher, Noche Bohemia și Librăria La Rueca de Gandhi (Xalapa, Veracruz), Primer Encuentro Internacional de Mujeres Poetas en la Cuenca de Papaloapan (Tuxtepec, Mexico).

în același număr