Revistă print și online

Mesaj pe Facebook

 

Maria Filimon, de pe str. Nicolae Vicol, lua cu ea un spray paralizant ori de câte ori ieșea noaptea ca să-și plimbe dalmațianul. Ținea tubul în mână ca pe-un tăiș pregătit de atac. Adocian observase detaliul de la câțiva metri distanță, din mașina cu geamuri fumurii pe care o închiria ocazional pentru serile de supraveghere (ori pentru diminețile de supraveghere, preferatele lui, datorită clarității detaliilor în atitudinea destinatarelor și, per total, a ușurinței filajului). Pitit pe scaunul din dreapta, Adocian ridicase în noaptea cu pricina binoclul câțiva centimetri deasupra marginii portierei. Tubul de spray ieșise la iveală în lumina unui stâlp când Maria Filimon îl lăsase preț de câteva secunde pe trotuar, cât strânsese într-o pungă fecalele câinelui. Bineînțeles, asta nu era ceva concludent, nu avea o însemnătate capitală, putea fi numai o reacție instinctivă la o primă audiție și cuvintele lui poate că aveau să percuteze în ea mai târziu, își explicase el, frecându-și globii oculari, puțin frustrat de temerile ei nefondate.

În schimb, cum ar putea să uite un contraexemplu, cel al destinatarei Virginia Pintilie, de pe str. Costache Negri? Virginia scrisese pe Facebook, chiar a doua zi după ce el îi strecurase plicul în cutia poștală: "Mă incită rău de tot! Să vă povestesc ce mi s-a întâmplat. Se pare că sunt atrasă într-un scenariu de film. Un tip misterios mi-a lăsat asta în cutia poștală. Pare un stick banal, dar conține o comoară care nu doar că m-a pus pe gânduri în legătură cu multe lucruri lame care mi-au acaparat viața în ultimii ani, dar mi-a trezit și o curiozitate foarte nasty față de autor. Să fie cumva un scriitor, un artist care mă curtează în secret? În plus, ah, are o voce so hot tipul! Numai că nu înțeleg ceva, care-i faza cu sigla Fiscului pe plic? Ceva ironic, anti-sistem? Ok, mă opresc aici și revin puțin mai târziu cu transcrierea mesajului".

Postarea Virginiei era însoțită de câteva poze cu plicul desigilat, cu stick-ul negru și cu un link scurt (bitly), urmat de îndemnul CHECK OUT MY INSTAGRAM ACCOUNT și de un emoticon care făcea – wink, wink - șmecherește cu ochiul.

(frag. din romanul Salamandre, LITERA, bpc, 2022)

Liviu G. STAN

Prozator și jurnalist, Liviu G. Stan (n. 8 martie, 1987) scrie roman și proză scurtă, fiind unul dintre cei mai interesanți prozatori din generația lui. A publicat romanele Sânge de pasăre pe haine, (2014), Casele vor uita (2016), Filip Manakis: o poveste europeană (2019), Salamandre (2021). Naturalețea epică și originalitatea construcției sunt două dintre calitățile prozei sale, la care se adaugă inteligența epică. Are și un volum de versuri, Yima, (2008), dar și o bogată activitate de jurnalist cultural.