OPTm
nr.crt.

Quentin

Până la mașină nu erau mai mult de zece metri, dar frigul îi intrase deja în oase. Își frecă mâinile, înjură scurt și așteptă să se încălzească. Prea devreme pentru muzică, avea chef de o țigară. Rujul uitat de nevastă-sa pe bord țipă nu, un zâmbet malițios apăru la fel de repede ca bricheta din buzunarul interior. În mașină se auzea cum hârtia ardea ușor, fumul inspecta fiecare colț. Crăpă un pic geamul și plecă spre aeroport.

Spera ca americanul de la compania Weinstein să nu fie un înfumurat care vorbește doar despre câte filme o să producă el în România și apoi să le spună tuturor că mai totul e de căcat și prea ieftin. Venea din New York, nu din LA, asta îl bucurase când văzuse mail-ul. Ca de obicei, secretoși nevoie mare, nu dăduseră nici un nume, habar nu avea cine o să vină. Gândul îi zbură la o tipă blondă, unduitoare, cu buze pline, dar un claxon și un pizda mă-tii pe buzele șoferului din spate îi aduseră aminte de bucureștenii foarte calmi la volan și de tendința lui de a nu-și păstra banda.

Avionul mai avea o jumătate de oră. Se uită la cheile de la mașină, cu w-ul cam tocit, se duse să-și ia un corn cu ciocolată de la chioșcul de ziare, frunzări vreo două reviste, apoi reveni la postura plictisită care rima cu cea a celor douăzeci de persoane care așteptau. Poate că americanul nu o să aibă foarte multe bagaje, pentru că în portbagaj rămăseseră cele două bidoane de vin de la țară.

Cursa aterizase și mai erau douăzeci de minute până când ajungeau călătorii. Se uită la cartonul A4 pe care scria Weinstein cu Arial, mai avea timp de o țigară. Afară, cu cartonul sub braț, scoase pachetul, își plimbă degetul mare peste literele de la Marlboro, reliefate și aurii, alese o țigară din mijloc și o aprinse cu bricheta neagră Zippo, la care ținea ca la ochii din cap. Talismanul lui din State, când se plimbase cu Work and Travel. Primul fum era adânc, după care trăgea la pas și se gândea la nevastă-sa, se cam îngrășase, la serviciu, avea o mie de apeluri de dat, la curul tipei care trăgea după ea un băgăjel mov, cam pițipoancă, la viața paznicilor, cam căcănie, la câtă benzină consumase până la aeroport, 4 litri, și la câte filme făcuse Woody Allen, vreo cincizeci.

Aștepta stresat în pâlcul de oameni zgomotoși. Miza când pe câte un chel, când pe câte o doamnă durdulie. O tipă cu niște țâțe imense îl făcu să caște gura, un evreu cu zulufi îl făcu să se gândească pe unde sunt plasate sinagogile prin București, iar pentru surpriza care urmă nu l-ar fi pregătit nici o sticlă întreagă de whiskey. Îmbrăcat într-un sacou albăstriu peste o helancă neagră, venea spre el Quentin. Nici nu îndrăznea să-i ducă numele până la capăt. Se uita fix la el. Când se opri în fața lui, nu știu să zică nimic, nu răspunse la salutul cordial, urmă privirea lui spre cartonul pe care-l ținea în mâini și numele de Weinstein îl trezi brusc.

— Vă rog, pe aici. Nu-mi vine să cred, sunt fără cuvinte, vă admir enorm.

— Mulțumesc mult.

— Am văzut toate filmele, pe unele le știu pe dinafară, am atâtea întrebări, dacă aveți câteva minute.

— Nici o problemă. Întreabă-mă liniștit.

Șuvoiul de întrebări și comentarii îl surprinseră pe omul mătăhălos și vopsit. Răspundea calm, râdea adolescentin, dar se vedea că ceva îl deranjează. Se uita cu jind la mașinile care îi tot depășeau. Nu auzi ultimele întrebări, așa că se uită la fața candidă a șoferului și așteptă ca acesta să o repete pe cea mai importantă dintre ele.

— De ce filmați de atâtea ori din portbagajul mașinilor. E un fel de marcă proprie ? E un comentariu ? Viziune voyeuristă ? Identificare cu victima ?

— Nu e chiar așa de simplu, totul depinde de povestea în derulare, dar îți pot explica mai bine, dacă tragi pe dreapta.

— Sigur.

Mașina se opri lent și cei doi ieșiră. Quentin gesticula larg și îi arăta punctele de vedere ce se pot stabili de jos în sus. Îl puse să deschidă portbagajul și vru să guste, foarte curios, din vinul de casă. Se strâmbă un pic și apoi îi propuse șoferului să intre în portbagaj. După ce acesta se execută, îl închise și trecu la volan. Volkswagen-ul zbura spre București și depășea cu furie pe oricine reușea. Chircit între bidoanele cu vin, s-a gândit la început că e o glumă. După douăzeci de minute începu să înjure și să țipe fără efect. Ușor, ușor, își stabili un plan. Trebuia să-l scoată de acolo, nu avea cum să se descurce singur. După alte douăzeci de minute începu să plângă și să se gândească la ce era mai rău. Dacă era o sosie, doar nu putea să vină Quentin în persoană până în România, nu se poate. Gândul că poate era adevărat și fusese păcălit îl făcu să plângă înfundat. Se șterse cu haina la ochi și începu să-și spună că, până la urmă e doar un regizor umflat și vulgar și fără idei. Organiza în cap lista cu cei care știau că el se dusese la aeroport. Urlă cât putu de tare. Urmă o frână. Dădu cu capul de bidonul de plastic. Dungile laterale i se întipăriră pe frunte. Trebuia să-l scoată din portbagaj, cum putea să se descurce în București ? Și-l imagină discutând cu recepționera de la hotel în engleză, nu ar fi avut probleme, apoi putea să se ducă prin cazinouri, nici acolo nu ar fi avut o problemă, dacă nu are nici un chef să vadă studiouri și vrea doar să-și facă de cap ? Nu se putea, omul nu e nebun. Nu se auzea nimic. Ciulea urechile. Aștepta înfrigurat.

Nu știa cât timp trecuse. Urmă un drum scurt și apoi portbagajul se deschise.

— Uite-l și pe Gimp.

Stătea între doi producători și îi întinse o cupă de șampanie.

— Ești surpriza mea de la petrecere. Pune-ți masca asta.

Printre grupurile de la petrecere se plimba cu cagula sado-maso pe cap și avea grijă să nu bage fermoarul din dreptul gurii în pahar. Nu era chiar Eyes Wide Shut, dar promitea petrecerea asta. Se duse să facă un tur și rămase plăcut impresionat. Nu uitase să graviteze în jurul lui Quentin care le povestea tuturor cum folosește dildo-ul gigantic pentru a-și bate joc de actorii care adorm la filmări. I se spunea Big Jerry. Toți râdeau zgomotos, unii de complezență, cei mai mulți ipocrit. După ce-și termină anecdotele, Quentin i-l aduse pe Big Jerry și îi spuse să aibă grijă de el. Oameni tot veneau, fetele se îngrămădeau, petrecerea vuia.

Se trezi de la o durere de cap sau de la frig, cineva uitase ușa glisantă a terasei larg deschisă. Dăduse șampanie pe el, iar lângă, pe canapea, un trup imens sforăia. Un sân gigantic năvălise afară din sutien. Se ridică, îl reperă pe Big Jerry lângă un pudel zgribulit și ieși în curtea din spate. Quentin stătea pe o bancă între niște tufe. Avea un pahar de Bloody Mary lângă genunchi. Se așeză lângă el și nu spuse nimic. Se abținea să nu se uite cu admirație la el. Soarele părea că se ridică dintr-o baltă de sânge. Îl provocă pe Quentin. Câte filme de Woody Allen știa ? Șirul începea cu What\'s Up, Tiger Lily? și Bananas. Scose o țigară, o aprinse și trase adânc. Quentin vorbea doar cu el.

Florin SPĂTARU

Florin Spătaru (n. 1983) a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București. A câștigat concursuri literare în Franța și a fost publicat în Nouvelle Quinzaine littéraire din Paris. A publicat în revistele Argos, Dilema Veche și în Revista de povestiri.

Echipa
Arhiva
PRINT 29⤓ PDF
Numerele tipărite

confesiuni vizual literatură interviuri topuri debut istorii opinii

NOUA LITERATURĂ

Halucinantă, bizară, absurdă, proza luI Florin Spătaru păstrează o construcție coerentă și personaje de tip realist. Cu evidente rădăcini în scrierile avangardiste și cu deschidere spre aventura citadină, scrierea sa schimbă accentul de la subiect către acțiunea minoră, trăită în detaliu, descrisă atent.

Doina RUȘTI

FILMELE REVISTEI

Bookfest, 2022

Bursa subiectelor

Ai citit un roman românesc recent? Trimite un rezumat foarte scurt pentru rubrica Despre ce?

Nominalizările la Premiile FICȚIUNEA

Cel mai creativ artist vizual

Cel mai creativ scriitor

Premiul Personalitatea artistică a anului

Nominalizații sunt selectați din propunerile făcute de membrii Asociației Creatorilor de Ficțiune în colaborare cu revista OPT motive-Ficțiunea.

Premiile vor fi anunțate în cadrul unei festivități care va avea loc în seara de 8 iunie, pe Plaja Neversea, din Constanța, la ora 19.

Evenimentul beneficiază de sprijinul Centrului Cultural „Teodor Burada" al Consiliului Județean Constanța.

Juriul

  1. Doina Ruști - scriitoare

  2. Adriana Irimescu - actriță

  3. Andrei Boncea - producător de film

 

 

Copyright © fictiunea.ro