OPTm
nr.crt.

Premiul Ficțiunea pentru Cel mai bun personaj

Petre Nechita: Povestea înainte de toate

Se dau două dicționare: unul cu neologisme, celălalt cu arhaisme. Na și scrie despre Theodoros. Din care să folosești mai mult? Păi, de, tre’ să fie ceva inteligent. Și profund. Că ideea asta care-ți tot vine ca o râgâială, e mișto!, nu-i tocmai critică erudită. Da’ nu ești critic. Și-asta-i drept. Atunci zi pe șleau. Cam așa: povestea înainte de toate. Începe cu asta. Sau poveștile adunate la un loc. ...

Pornim de la imaginea atașată și scriem depre… melancolie; despre personajul din  imagine, despre o experiență în marginea melancoliei, despre ceea se se întâmplă în afara cadrului, despre acel lucru pe care ți-l revelează imaginea și care e doar al tău (un secret, o amintire, un gând…). Poate despre cât detești melancolia. Poate despre un om înecat în nefericire.

Doina Gecse-Borgovan

Lângă telefon

Le-am supărat pe amândouă. De câteva nopți visez așa urât, că pur și simplu am simțit ...

Din când în când apare câte o noutate care captivează pe toată lumea, iar pe plaiurile noastre care mustesc de specialiști, toți au cel puțin o părere. Foarte puțini chiar înțeleg subiectul despre care se vorbește, dar nu asta e important, ci cum să-ți țipi mai tare părerea. ChatGPT, chatbot-ul bazat pe noul OpenAI, răspunde la întrebări și toată lumea l-a folosit ca să pocnească miștourile și să se chibițeze. Să facem o pauză și să citim un citat din răspunsul lui Steven Pinker la întrebarea le ...

Ligia Pârvulescu

Cred că este bine și în același timp nu este bine să avem așteptări de orice fel. Subiectul așteptărilor poate să fie foarte bine corelat cu cel al standardelor. Vorbesc acum la modul general, desigur. Se spune că nu este bine să avem așteptări, pentru că în felul acesta nu vom fi dezamăgiți. La fel, se spune să dăruim fără să așteptăm nimic în schimb. În același timp, dacă nu avem niciun fel de așteptări, e posibil să nu depunem eforturi pentru a ajunge acolo unde ne dorim – o ...

În dimineața rece de decembrie, tufele înghețate de trandafiri și de mâna-Maicii-Domnului de-abia se mai vedeau în ceața deasă. Roșul foarte stins pâlpâia în vârful tufelor, iar frunzele uscate, maronii le năpădiseră pe cele încă verzi. Griul înecăcios înghițise toată curtea, nu se mai vedea nimic la câțiva metri în față. Câte o pasăre părea că iese de nicăieri, iar casele din jur nici măcar nu se mai ghiceau. Pâcla se destrăma încet pe lângă șipcile gălbui ale gardului din față. Soarele difuz î ...

În ultima vreme au tot apărut cărți în care primul cuvânt este “toate", nu "o parte din", ci la modul absolut, viziunea a căzut pe întreg - Toate bufnițele lui Florian ori All the Light We Cannot See de A. Doerr și multe altele, ca în ultima vreme să se producă inflația acestui univers absorbit în exces, prin romane ca "Toate păcatele noastre" de Mihail Victus, urmat de "…și toate zilele de azi" de George Dumitru ori de "Toate greșelile care se pot face" de Cătălin Pavel.

De unde vin ...

"Îmbătrânesc... îmbătrânesc... Am să port pantalonul suflecat, tineresc."

(TS. Eliot, în trad. lui Mircea Ivănescu)

Florin Spătaru

Îmbătrânirea nu ar trebui să fie o formă de tristețe, pentru că e, de fapt, o transformare din prima clipă a existenței unui om. Încovrigarea unui corp sub acțiunea arzătoare a timpului e perfect normală, la fel cum o viață eternă nu e un paradis, ci mai degrabă un infern. Ofilirea noastră ne face să gustăm cu adevărat fiecare rază de soare. Ia ...

Citind numărul anterior al revistei, mi-am dat seama că pentru mine anarhia rimează cu manifestul lui Sade, Francezi, încă un efort dacă vreți să fiți republicani. Toată efervescența revoluției franceze, cea care a bântuit lumea întreagă, își regăsește aciditatea în acest opuscul. Libertatea supremă poate că există cu adevărat în haosul anarhiei, dar nu poate fi de lungă durată fără a distruge totul. Destrămarea Vechiului Regim nu a putut fi lină în Franța prenapoleoniană, dar în vremurile de ...

just a flawless day

chaos smiles and tears rain

blood flows minutes too

why do you die

wouldn’t you rather lie

say you’re still a fly

pay somebody else

play another life

be a spoon

Dintre băncile lungi și prăfuite de la UNATC se auzea zgomotul strident al agitației studenților. În fața catedrei, fără să se uite în amfiteatru, stătea un bărbat cu părul lung până la umeri, gri pe alocuri, cu un pulover negru, subțire, traversat de o dungă albă pe piept. Ci ...

Tema sexualității a acaparat, într-adevăr, scena compozită a romanului contemporan, dar, cu toate că are în spate mai mult de un secol, reușește să se mențină actuală, fresh. Cred că succesul temei sexualității constă în diferitele "rețete" estetice pe care le mixează și în combinațiile tematice în care este plasată. Această temă, care încă apare drept controversată pentru mulți cititori "inocenți", a făcut deliciul publicului românesc din secolul al XIX-lea, acaparând toate subgenurile romane ...

Filolog subtil, format la școala bucureșteană, aducându-mi aminte de rafinamentul cultural al lui Romulus Vulpescu, de care însă se detașează net ca prozator, Florin Spătaru este un povestitor care prețuiește emoția, respingând proza cerebrală și exhibițiile postmoderne. Te cucerește din capul locului prin frază, prin imaginar, prin demersul poveștii.

Doina Ruști, prefață la volumul Greier de topaz, Litera, 2022.

Fragment

"Olga stă pe scaun și fumează. Îi place să-și bâțâie picior ...

Până la mașină nu erau mai mult de zece metri, dar frigul îi intrase deja în oase. Își frecă mâinile, înjură scurt și așteptă să se încălzească. Prea devreme pentru muzică, avea chef de o țigară. Rujul uitat de nevastă-sa pe bord țipă nu, un zâmbet malițios apăru la fel de repede ca bricheta din buzunarul interior. În mașină se auzea cum hârtia ardea ușor, fumul inspecta fiecare colț. Crăpă un pic geamul și plecă spre aeroport.

Spera ca americanul de la compania Weinstein să nu fie un înfumurat ...

Muzeul Național al Literaturii Române din București împlinește 65 de ani de la înființare, pe 1 iunie 2022. Loc al întâlnirilor boeme, frecventat în special de scriitori, dar nu numai, are în momentul de față două sedii și administrează mai multe case memoriale. În ultimul deceniu, imaginea muzeului este legată de Prof. Ioan Cristescu, director din anul 2014.

Programul integral al evenimentelor aniversare: aici

Ligia Pârvulescu

Era o seară senină de vară, iar copacii din curtea M ...

O capodoperă a ficțiunii istorice

Antonio Scurati - M. Fiul secolului, LITERA, 2022

O poveste fără cusur, despre Benito Mussolini , romanul , aproape un

"thriller politic..." (Die Zeit) , este în primul rând povestea unui inadaptat și a a unui oportunist, din punctul său de vedere. Nu ascensiunea fascismului contează aici, cât mecanismele unei crize, în multe puncte asemănătoare celei pe care o traversăm. Personajul se erijează în reprezentat al proscrișilor, al renegaților, prevalân ...

Doina Ruști

Nu demult am auzit un scriitor spunând că a se urina pe un confrate premiat e datoria lui față de cititori. Urmărind platformele cu note, steluțe și alte evaluări, am văzut o sumă de oameni, în proporție copleșitoare necititori, gustând cu exuberanță plăcerea de a-i insulta pe scriitori, mai ales pe cei notorii, ca să vadă și ei cum e să fii strivit de istorie. Pe multe dintre aceste platforme, delațiunea e încurajată în numele dreptății universale, exact cum era încurajată î ...

nici nu mai știu ce ai zis

ai zis să ne vedem în față la statuia

lui matei corvin să ne cunoaștem

ascultai smalltown boy și eu nu mai știu

ce ascultam te ascultam pe tine

cum vorbești îmi plăceai

ești cu zece ani mai mare decât mine pot

să îți zic tata poți să mă bați ca el

poți să mă fuți în cur poți să faci

cu mine orice vrei până nu mai pot

până nu mai poți

până ei nu o să mai poată să ne privească

de scârbă

să știi că nu mă îmbrac ...

Jan Wiese, Misterul picturii din Valea Cântecului

Casa Cărții de Știință, 2021

Jan Wiese a scris o carte care îmbină atmosfera istorică, tradiția religioasă a Evului Mediu și tainele iubirii într-o poveste cu tentă polițistă, care te invită să-i descâlcești ițele și să-i tălmăcești sensurile. Romanul se construiește pe trei planuri narative, închegate în jurul unui personaj central: un fost bibliotecar care, aflat în închisoare din motive care ne sunt necunoscute, încearcă să retrase ...

Când aveam șase ani nu ne gândeam decât la joaca din spatele blocului: cartonașe, figurine, șotron, coarda pentru fete, fotbal, pititea. Până când venea seara, în casă nu intram decât pentru cele cinci minute de desene animate cu Mihaela și Azorel. Iar apoi săream cu toții pe geam dacă stăteam la parter sau alergam pe scări spre parcarea asfaltată.

Nu voiam să pierdem niciun minut de joacă. Apoi a venit revoluția desenelor animate. Niciodată nu mai stătusem atâta la televizor: Tom și Jerry, Bu ...

Voiam să povestesc cuiva despre visul meu, mă vedeam ca parazitul unei comete, trăind intens un delir necunoscut, și apoi, brusc, devenit praf cosmic. Ajungeam departe, printre supernove și pâlnii negre, în locuri în care o feminitate entuziastă m-ar culege pe buzele ei și m-ar aduce din nou pe lume printr-un salt vaginal. Dar, ca de obicei, nimeni nu-l bagă în seamă pe cel din colț. Sunt deci un bufon insignifiant. Alerg până la capătul țigării. În jos se deschide o cascadă ...

1. Când ai început să scrii poezii?

Am început să scriu pe la 5-6 ani. De tipar sau dictându-i bunicii. Povestesc despre asta în volumul meu, în poemul N.1984.

2. Ce poeți/poete te-au inspirat să scrii? 

M-au inspirat, de-a lungul vremii, o sumedenie de poete. Le-aș aminti aici pe Kim Addonizio, Dorianne Laux, Staceyann Chim, Sylvia Plath, Anne Sexton, June Jordan, Maya Angelou, Nikki Giovanni. Și sunt convinsă că uit acum multe. Poezia românească scrisă de femei am descoperit-o t ...

Momentele în care viața ta pare un șervețel de unică folosință nu sunt puține. Te uimește frecvența lor anemică, dar când importanța erupe ca un tremur necontrolat, nu te mai gândești la nimic. Toate întrebările puse devin nisip, te aștepți să mori. Plăcerea intervine după, când sufli din greu, de parcă ai alergat la un maraton. Ai scăpat doar cu o cicatrice sau așa crezi.

Dacă momentul s-a petrecut în doi, acel altcineva deține cheița cutiei tale negre. Chiar și un detaliu te poate destabiliza ...

Vom începe prin a menționa romanul câștigător al concursului organizat de Ed. Litera: Translucid de Ligia Pârvulescu, roman de debut. Noutatea mesajului cărții vine din capacitatea rară de a sintetiza mai multe voci, căci prozatoarea face dintr-o galerie mare de personaje unul singur, subtil și modulabil. "Translucid are toate atuurile pentru a fi un roman de succes" ne informează Claudiu Komartin pe coperta a patra. Romanul complex este cu siguranță o referință a anului.

Acest al doilea an p ...

smocuri de smoală

             pe bloc aerul e irespirabil 

             adie miros de rufe 

gâlgâie țipete de copil

nori gigantici erup pe alocuri

dealurile din jur ard cărămiziu

stau întins pe smoala fierbinte

cerul prăfuit e boală călâie

soarele mov un măr lovit

vrăbiile miros a carbid

noaptea plesnesc stelele 

străzile șerpuiesc printre balcoane

din parc se aud răgete de lei

turnul e luminat cuminte 

se văd geam ...

Vom începe prin a menționa romanul câștigător al concursului organizat de Ed. Litera: Translucid de Ligia Pârvulescu, roman de debut. Noutatea mesajului cărții vine din capacitatea rară de a sintetiza mai multe voci, căci prozatoarea face dintr-o galerie mare de personaje unul singur, subtil și modulabil. "Translucid are toate atuurile pentru a fi un roman de succes" ne informează Claudiu Komartin pe coperta a patra. Romanul complex este cu siguranță o referință a anului.

Acest al doilea an p ...

Florin Spătaru

Morella

Cel mai bizar personaj fictiv a rămas pentru mine Morella din nuvela cu același nume de Edgar Allan Poe. Femeia de care se îndrăgostește naratorul, Morella, devine soția lui, iar după un timp cei doi nu se mai iubesc. Morella se îmbolnăvește și, înainte să moară, dă naștere unei fetițe care va crește și va semăna perfect cu ea. La botezul ei întârziat, naratorul nu se poate abține și îi pune același nume ca al soției lui moarte.

Ideea că nu contribuim cu nimic la șle ...

Ildikó nu avea chef să se ducă acasă, de aceea rămânea în Grozăveștiul verde, în camera de cămin unde putea să-și admire picioarele lungi, oja cyclam, țigările Sobranie și să scrie îndelung pe Skype în fereastra care avea ca etichetă numele de Zsófia. Mult mai departe și mult mai panicată, Zsófia nu credea că o să mai prindă avionul și scria rapid în fereastra bleu. Ildikó era sigură că Zsófia nu mai avea timp, așa că îi trimitea o mulțime de mesaje inundate de semne de exclamare, rămase fără ră ...

Parafrazându-l pe Saul Bellow, ar fi foarte bine să ne gândim la lucrurile esențiale chiar și atunci când ne distrăm cu detalii cum ar fi criticii de bonton, acești soldați efemeri ai inutilului, ce se visează mereu alcătuind un pluton de execuție, plini de exaltarea de a pune la index câte un scriitor. S-ar putea eleva la rangul de artiști-spadasini, folosind vârful jucăuș pentru a broda, chiar și pe marginea unei opere ratate, un labirint fascinant.

Dar criticul de pluton rezistă mereu ispite ...

Gura ei bătrână râdea constant, dar nu pe bune, se vedea după ridurile radiind din colțurile gurii, iar unele cute brăzdau până și bărbia albicioasă. Buzele ei subțiri nu descriau niciodată cercuri, doar forme frânte, strâmbe, brutale. Nu era dată cu ruj, nu folosea nici machiaj și era al treilea curs la care venea cu același pulover gri. Părea o femeie de la țară plecată la piață, dar pronunța foarte exact cuvintele franțuzești și avea un arsenal greu de epuizat de expresii și fraze alambicate. ...

Veneam de la morgă și mă dureau mâinile. Liftul urca încet, cu un huruit familiar. Etajul șase, garsoniera de pe stânga, Nerva Traian. Balconul mic dădea spre Emil Gîrleanu, spre intersecția puțin câș și spre un pâlc de copaci. Vântul îi pieptăna încet, frunzele păreau valurile mării molcome, gigantice, ispititoare. Fiecare copac avea o nuanță diferită de verde, de la cel închis al arțarului, până la vernilul arbustului exotic crescut lângă mesteacăn. Voiam să am ochii suficient de ageri încât s ...