1. Când ai început să scrii poezii?

Am început să scriu pe la 5-6 ani. De tipar sau dictându-i bunicii. Povestesc despre asta în volumul meu, în poemul N.1984.

2. Ce poeți/poete te-au inspirat să scrii? 

M-au inspirat, de-a lungul vremii, o sumedenie de poete. Le-aș aminti aici pe Kim Addonizio, Dorianne Laux, Staceyann Chim, Sylvia Plath, Anne Sexton, June Jordan, Maya Angelou, Nikki Giovanni. Și sunt convinsă că uit acum multe. Poezia românească scrisă de femei am descoperit-o târziu, după ce mă formasem ca poetă. Am participat în toamna anului 2019 la atelierele de scriere feministă coordonate de Literatură și Feminism și acolo le-am descoperit pe Medeea Iancu, Iuliana Lungu și Iulia Militaru; ele m-au inspirat prin forța și curajul lor să mă întorc la a scrie în limba română (multă vreme am scris în engleză) și să am încredere în mine. Alte poete-surori descoperite acolo au fost Bianca Ela, Sașa Zare, Nicoleta Onofrei etc.

3. Cum se poziționează poezia ta militant-feministă față de alte forme ale feminismului pe care le menționezi într-unul dintre poeme? Mă refer la formele feminismului care te atacă sau care nu îți acceptă poezia? 

Nu caut vrajbă, dar sunt ceea ce societatea numește "feministă radicală"... Feminismul meu nu este unul conservator sau neoliberal, ci mai degrabă intersecțional. Nu mă interesează faptul că poezia mea nu este receptată sau este atacată de alte femei. Ele au poveștile și crezurile lor, eu pe ale mele. Ele, de multe ori, preferă să rămână cuminți, la locul lor, să nu deranjeze, pentru a-și păstra locul la masă sau pur și simplu din frică, o frică pe care o înțeleg foarte bine. Simt enorm de multă compasiune față de ele.

4. Care sunt adevăratele cuvinte murdare din ziua de azi? Mă gândesc la "violența domestică".

Nu cred că există cuvinte murdare, numai contexte. O femeie care scrie despre organele și plăcerea ei poate folosi orice termeni. Un bărbat care își imaginează doar plăcerea femeii, nu prea. E important și cum și de ce folosim aceste cuvinte. E important locul din care venim. Nouă ne-a fost refuzată indecența, am fost angelizate și socotite firave și delicate. Așa că a folosi termeni interziși încă nouă este o revoltă și o revendicare.

5. Cum ai trăit această perioadă? Ce părere ai despre premiul Mihai Eminescu?

Cred că ar trebui să avem apreciere față de toată lumea, să existe burse și rezidențe și festivaluri nebazate pe ierarhii.

Sigur, îmi place și mie, ca oricui, validarea și recunoașterea. Dar nu uit nicio secundă că fac parte dintr-un grup de poete cu care sunt solidară și care sunt la fel de valoroase.

Pentru mine nu a fost o perioadă OK, m-am simțit distrusă de revărsarea aceasta de ură, amenințări, judecăți. A degenerat cumplit totul. Dar am speranța că undeva, acolo, o fată sau o femeie cum eram și eu acum ceva vreme a găsit cartea mea și se simte mai puțin singură. Ăsta e singurul lucru care mă ajută să merg mai departe. Ăsta și camaraderia, suroritatea colegelor poete.

6. Care e cuvântul tău preferat? Sau lista de cuvinte?

Nu am un cuvânt preferat. Uitându-mă peste poemele mele, văd că "oglindă" are tendința de a reveni în mai multe versuri.

Îmi place cum sună "năstrușnic". :)

Iar la nivel de concept, "solidaritate".

7. Excluzându-te pe tine, dacă ai fi fost în juriu, cărui volum i-ai fi acordat premiul?

Cred că toate și toți suntem la egalitate.

Preferatul meu, însă, e volumul Cătălinei Stanislav. Este însă ceva personal, dincolo de vreo catalogare critică; am dialogat emoțional cu acele poeme, le-am simțit și am rezonat cu ele.

8. Trebuie să ne construim sau să ne oferim zone de siguranță?

Da, în mod clar.

Și deja facem asta.

Prin Cenaclul X, prin Literatură și Feminism, prin grupul format în jurul editurii frACTalia.

Avem nevoie de siguranță fizică și emoțională, acum mai mult ca oricând.

Avem nevoie de alte și alte voci ca ale noastre, de sentimentul acesta superb de apartenență.

9. Care e poemul tău preferat din acest an?

Nu cred că am un poem preferat.

Am însă cărți preferate: debutul Andradei Yunusoglu, al Biancăi Ela, volumele din 2021 ale Danielei Hendea și Iulianei Lungu, pe care le recomand în întregime.

Vă las totuși cu câteva versuri ale Andradei: 

"îi spun să nu uite niciodată

că vocea ei contează viața ei contează

să urle să țipe să ocupe spațiu

să nu plece niciodată capul în fața nimănui

într-o lume plină de ură și respingere

nepotrivire și șanse ratate

piedici și cuvinte goale

noi suntem cele care mergem mai departe"