OPTm
nr.crt.

Mă feresc de zilele cu zgomot alb, în care Dumnezeu își pilește nepăsător unghiile, iar cerul e o cârpă murdară care lasă dâre pe cornee; ca un păianjen care-și țese dibaci capcanele, căldura te prinde într-o pânză lipicioasă de visare și pasivitate, pe când o simplă umbră a frigului îți frânge cuvintele și oasele. Acestea sunt zilele care te îmbătrânesc până la venirea prânzului și cu care n-ai mari șanse de izbândă decât fiind deasupra lor, departe, într-o cutie de metal, care, alături de paha ...

Încă de la primele pagini, romanul lui Lamba surprinde prin naturalețea cu care se desfășoară în fața cititorului. Fără limbaj pretențios, fără arabescuri literare, Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte este un thriller psihologic ce trece testul autenticității prin construcția armonioasă, care permite personajelor să se desfășoare liber, reflectându-le ingenios tensiunea interioară până în punctul angajării totale a spectatorilor. Aici mă refer la spectatori deoarece asta face Lamba din ...

Tăcerea ta o zi de toamnă venită din senin pe care n-am dorit-o atât de friguroasă pielea mea deplânge soarele insule de epidermă se desprind plutesc în largul căzii visul se dizolvă în curând 2-3 zile scrie pe pachet ca sarea cu lavandă vor rămâne două trei bucăți pe margine realitatea e distanța de la pahar la gură pe care ai tot anulat-o un zbor pe care vrei de data asta să-l pierzi în toate circumstanțele

secunde suspendate dormeai eu număram mașinile îți treceau pe sub degetele de ...

Ce tip de articole satisfac gusturile tale de cititor?

În general, consum multe articole de jurnalism narativ, de tipul celor pe care le prezintă cei de la Decât o Revistă. Îmi plac și eseurile, și cronicile, dacă sunt bine scrise și mai ales dacă au o notă personală, din care să descopăr câte ceva din autorul lor. Când vine vorba despre cronici, le apreciez pe cele care deslușesc detaliile semnificative din texte, care le oferă o semnificație și care construiesc (sau deconstruiesc, după ...

Colum McCann, Transatlantic, trad. Bogdan Perdivară, Litera, 2021

Cartea a fost scrisă în 2013, deci cu destul timp înainte de Apeirogon (2020). Povestea a doi aviatori în 1919, Alcock și Brown, care vor să traverseze oceanul pentru prima dată, cu un bombardier modificat, aparatul Vimy, se continuă cu povestea lui Douglass, sclavul fugit din America, ce ajunge scriitor și ține conferințe în Irlanda, și cu povestea senatorului George Mitchell care mediază acordul de pace dintre Anglia si I ...

Înainte să-mi bulversez atenția cu diferite tipuri de ecrane, încă din vremurile când cartea însemna un mister pentru mine, am fost o mare ascultătoare de povești. De cele mai multe ori ale bunicii, care îmi povestea în fiecare seară câte o întâmplare din viața ei de copil de la sat sau câte-o poveste interesantă din timpurile ei de croitoreasă a Brașovului interbelic. Primele prințese cu care am făcut cunoștință au fost cele cu mănuși lungi, din dantelă, pe care un material le "îmbrăca" cu totu ...

Jurnalul unei nopți nedesăvârșite al lui Hiromi Kawakami promite din prima. Promite să te introducă în buzunarul secret al imaginarului din mantaua realului, să ți se insinueze discret sub piele, de unde poveștile își construiesc sonor ecourile, să te farmece, să te înfricoșeze și să te intrige folosind cele mai banale elemente.

Scrise între anii 1995-1996, cele trei proze scurte, numite chiar de autoare "povești neadevărate" provoacă cititorul prin familiaritatea și expresivitatea limbajul ...

Îmi amintesc senzația proaspătă a durerii. Senzația de arsură. O simt în oase. O ghicesc în fiecare pocnitură a trupului meu, așa cum un șofer își cunoaște mașina și stricăciunile ei după huruitul metalic, după mirosul greu. Durerea învechește trupul; îl ruginește, îl spală cu lacrimi și îl lasă de izbeliște pe marginea drumului. Trupul e un animal lovit din greșeală, de care-ți pare rău doar o secundă.

Un an întreg durerea n-a fost pe buzele mele. N-am rostit cuvântul nici măcar o dată, nici ...

Pe la finalul lui ianuarie, bunica mea, născută în 1921, a trecut pragul secolului cu grația omului care a trăit mai multe vieți într-una și care înțelege lumea și pe față, și pe dos. O femeie simplă, cu patru clase, provenită dintr-un sat numit Șerbeni, pe care nu l-am vizitat niciodată și care a devenit pentru mine un soi de tărâm al nemuririi, unde se întâlnesc, pe aceeași uliță, fata babei și fata moșului cu Sfânta Vineri și cu frații și surorile mai mari ale bunicii, care se țineau de șotii ...

Dacă frumusețea stă în ochii privitorului, magia receptării stă în ochii cititorului. El aplică textului ce îi cade sub privire tot felul de filtre, până îl găsește pe cel care să-i încânte mintea. În lumina potrivită, într-un context favorabil, o carte se poate transforma într-o oglindă învestită cu puterea de a-i arăta ceea ce își dorește să vadă atât în interiorul său, cât și în lumea din jur. Proba timpului demonstrează că, indiferent de interpretarea pe care autorul încearcă s-o dea celor s ...