Tăcerea ta o zi de toamnă venită din senin pe care n-am dorit-o atât de friguroasă pielea mea deplânge soarele insule de epidermă se desprind plutesc în largul căzii visul se dizolvă în curând 2-3 zile scrie pe pachet ca sarea cu lavandă vor rămâne două trei bucăți pe margine realitatea e distanța de la pahar la gură pe care ai tot anulat-o un zbor pe care vrei de data asta să-l pierzi în toate circumstanțele

secunde suspendate dormeai eu număram mașinile îți treceau pe sub degetele de la picioare cred că mintea mi-o lua razna și nu sesizam cine să mai aibă și putere de observație peștii din port mari gri delicați cu cozile lor tandre singurul lucru din ziua aia care nu-mi provoacă rău la simpla amintire de ce apropierea arde depărtarea încălzește de ce am mâinile reci vara când rochia a atins marginile apei am știut ce bine să te scalzi să nu distrugi nimic să n-ai aroganța smocurilor de iarbă de pe plajă să n-ai siguranța omului care își freacă mâinile de mulțumire după ce face rău

luminile împușcate în zare cad una câte una e ultima zi suntem deja departe malul rămâne o posibilitate pentru unul din noi doar pentru unul încununez sfârșitul cu laude îl aplaud ca o mamă mândră în prima zi de școală eu i-am făcut codițele eu i-am pus fundițele eu i-am ascuțit creionul pe care mi l-a băgat în gât la prima pauză realitatea sună ca un clopoțel care anunță sfârșitul zilei gata copii gata cu încrederea vara s-a sfârșit vacanța s-a sfârșit visul e și el pe terminate nu mai avem de niciunele

mintea mea o colivie confortabilă în care trăiesc cu ușa deschisă mă îngrozesc teribil când scârțâie. cineva e aici nu vreau să mă doară nu vreau să știu cum e lumea dacă n-o reconstruiesc din interior în depărtare o fetiță aleargă pe mal mă minunez mă bucur singură de tot sunt doar eu aici sau așa îmi imaginez c-ar fi trebuit să fie oamenii sunt o propoziție scrisă apăsat cu creion negru lasă urme pe dosul palmei deformează degetele infectează rănile fac puroi în minte în confortul lor te vor sugruma cu firul de la primul punct pus la o propoziție întreruptă vor da vina pe tine a fost suicid domnule eu n-am făcut nimic ea e de vină

ai fost un cult o religie Domnul Dumnezeul meu în deșert și lângă apă ai avut good advertising protector salvator manta de vreme rea în grădina mea erai o sârmă de rufe albe întinse în aer liber vara fluturând în vânt proaspete cu gând de pace în jurul tău aerul e un privilegiu totul se strânge plămânii mei o stafidă ochii o rocă vulcanică sunt o pungă de plastic pe cale să se videze o muscă pe canapeaua de care stingi țigara ca într-o scrumieră

în ochiul tău mă doare tot ce e al meu mă supără că exist în raza vederii tale sunt un exponat din specia plantelor pe cale de dispariție tresar și mă închid la atingere ești prea sensibilă ai spus calcă pe iarbă ai spus nu mai fi așa cum ești ai spus golind paharul călcând pe toate cozile din lume ca să fii doar tu mereu în față

ochii goi reci ca marea văzută din avion dureroși ca sticla în rană până la urmă apa se va încălzi până la urmă vara vine iar cândva curând am să trăiesc iar cândva curând dacă buzele mi se usucă aș vrea să fie de la sare nu de la spus lucruri neimportante în deșertul Domnului în care nu mai cred pe care sper să-l târăsc de picioare căruia îi doresc numai binele în regatul lui de foarte departe de mine

trăiesc aștept pe bancă vara merg înainte măcar cu mintea Troia a căzut dragi prieteni nostalgia e o eczemă ascunsă în călcâi sunt sora lui Ahile știai am murit recent în liniște sunt una din cetățile arse de tine sper c-a meritat victoria de aici eu mă întorc acasă porniți corăbiile marinari a urlat ea cu două monede în mână să nu privești în urmă nici o secundă a urlat ea urcând în luntre