Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte este un thriller întunecat, o carte sumbră care își extrage cenușiul nu din atmosfere ori epatări mizerabiliste, cum am fi fost obișnuiți, ci din chiar substanța sufletească a protagonistului, Horia.
Asupra lui Horia se abate năpastă după năpastă, eriniile par a fi decise să-i ruineze viața. Atât de sigură, de implacabilă este prăbușirea sa încât ne poartă cu gândul la o predestinare malignă ori la ineluctabilul fatum.
Romanul înregistrează, pas cu pas, căderea acestui om. Ar putea fi doar "un caz de viață" sau ar putea fi vorba de mai mult, ținând seama de inserturile de tip patristic din părintele Ghenadie și de faptul că Horia caută, într-adevăr, fără să o găsească, salvarea în credință și în comuniunea cu prelații.
Citind cartea, ne aducem aminte de thriller-ul Seven al lui Soderbergh, organizat tot în jurul celor șapte păcate capitale, iar episoadele de violență (kickboxing-ul, bătaia între adolescenți, omorul de care se face vinovat protagonistul) evocă astfel de scene din Fight Club al lui Palahniuk.
Horia are ceva de damnat, nenorocirea îi "este scrisă", senzația de destin implacabil plutește asupra fiecărei pagini, rămânem cu senzația că Horia trebuie cu necesitate să fie distrus (ori să se autodistrugă).
Atmosfera cărții este apăsătoare și s-ar preta, translatată cu mijloacele celei de-a șaptea arte, la o producție neo-noir românească.
Până la urmă, Horia este un soi de Raskolnikov căruia îi este refuzată epifania finală. După ce ucide un om, acceptă ca vina să cadă asupra altcuiva și, până la sfârșitul cărții, rămâne o vină pe care n-o mărturisește organelor legii. Horia încearcă să preia din nou frâiele vieții sale (episodul de la seminarul teologic, episodul cu prostituata), însă pare a fi prea târziu.
Romanul spune ceva despre lumea de astăzi, despre lupta omului cu demonii din afară și dinăuntru. O viață în plin picaj, a cărei lectură îți dă senzația că "se poate întâmpla oricui". Stilul este simplu și economicos, foarte potrivit pentru curgerea inexorabilă a acțiunii spre distrugerea finală.
Alexandru Lamba, Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte, Litera, BPC, 2022
Născut în 1983, absolvent al Facultății de Litere, a debutat cu un roman (2014), "repudiat" de autor. În prezent, lucrează la un volum de povestiri.
Romanele anului 2022
Duminică. 16 zile până la Crăciun
Muzica de sărbători: Calea Victoriei (Ioana Amarița)
Deschid o carte, citesc zece pagini
Dacă vrei să stai cu cei dragi, plătești
Poveste de iarnă
Un miel plecat la plimbare
cântec pentru prieteni
Lecturile mai noi și mai vechi
Poemele recuperării
Acel Moș Crăciun adevărat
Normalitatea și a.normalitatea ca umbre ale aceluiași obiect
În vizită la Nichita
Doar negru, fără nicio simțire
Toate arătau la fel
Romane și personaje în 2022
Fugi, Aurica!
Cel mai frumos cadou de Crăciun
Comunismul văzut de scriitori
Ziua în care a murit bunicul
Insule pierdute
Fado, vin de Porto și alte plăceri ale inimii
Vieți duble
Călcâiul lui Ahile
În "Exil" cu traumele noastre
Cei drepți
Cenaclurile literare au evoluat și continuă să evolueze
Scriitori, cifre și numere
Cea mai grea perioadă din an
Copyright © fictiunea.ro