uite mamă

câinele ăsta care îmi ronțăie mâna dreaptă

bagă-l în casă hrănește-l

lasă-l să asculte cântecele noastre de leagăn

arată-i albumul cu poze alb-negru

câinele ăsta mamă

ar putea să fie copilul tău

așa că ai face bine să îl aperi de neprevăzut și de întuneric

să îl educi și să îi dai tot ce ai mai bun

prin frigider prin suflet prin viață

câinele ăsta care îmi înghite lacom falca și-o ureche

va vorbi și va auzi în locul meu

întreabă-l lecțiile mamă

să fii sigură că a învățat bine și va lua note mari

povestește-i despre comunism și despre cartele

câinele ăsta trebuie să știe rostul gloanțelor

trebuie să îl ia la întrebări pe Pavlov

și să își scrie pe cușcă "atentie câine bun"

câinele ăsta care mă devorează bucată cu bucată

a citit biblioteci întregi înainte de a face asta

uite mamă

ce tăietură adâncă are privirea lui de fiară domesticită

a înțeles că lătratul nu mai sperie pe nimeni

din colții câinelui ăstuia sătul

mai atârnă parcă o fărâmă din mine

va intra în lume așa cum aș fi facut-o eu

furios isteric

ca o picătură de apă care se zvârvolește

pe o cărămida încinsă

liftul

l-am întâlnit

drept vă spun vouă

l-am întâlnit într-un lift

cu amoruri și dezamăgiri zgâriate pe

burțile pereților din carton presat

cu miros de urină și resturi de moloz

o lumină beată ne înșela vederile din plafon

aștepta calm și îi era lehamite să-mi vorbească

preț de vreo șapte etaje

o tensiune prostească ne lega precum o funie

și ne temeam că ne-ar spânzura pe loc dacă am deschide gura

mă simțeam inutil ca o roată care nu-și mai știe sensul rotirii

mai mult îi intuiam prezența

priveam atent cum se aprinde ledul care indica un etaj inexistent

ne înălțam amețitor desprinși de nervurile realității

și aerul dintre noi se oxida atât de firesc

încât nici respirația nu ne mai era de folos

mă gândeam deja că abia aștept să vă spun vouă că l-am întâlnit

liftul bizar își fugărea etajele iluzorii

când el nemaifiind acolo decât printr-o voce rotundă

care izbea haotic pereții din carton presat

mi-a zis să vă spun că nu sunteți altceva decât niște monștri

(o liniște scandaloasă agită spiritele printre cititori)

sunteți niște monștri învățați să priveacă numai în sus

către alți monștri cu destinele descuamate ca niște gheare strașnice

deprinși să își trăiască fericirea în lifturi care coboară și ridică dimensiuni

convenții pasiuni aberante

vise care aruncă în crematorii

primul scâncet al unei vieți croite să își modeleze imperfecțiunea zi de zi

sunteți monștrii care se zbat inutil în burta unui monstru și mai mare

și tot așa

până când un monstru atotștiutor ajunge să vă considere insignifianți

la fel cum el însuși e infim pentru un alt monstru

pe care nici macar el

la o funie distanță de mine

habar nu are dacă va ajunge vreodată să îl cunoască

(cititorul întoarce pagina ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat)

logica elementară

în această mașină a încăput toată iubirea ta

într-o goană soră cu nebunia

rulezi pe autostradă cu ochii închiși

ne pare rău nu puteți consuma coniac la volan

dar vă oferim ceai cafea și dulciuri pentru creșterea glicemiei

roțile sunt doar dinții unui mecanism înfricoșător

care mușcă din spațiu

îți așezi mâinile pe volan

de parcă te pregătești să cânți la un instrument antic

din difuzoare afli că e păcat să nu o calci puțin

ai putea să trăiești așa într-o mare viteză

cu iubirea chircită ca un animal speriat pe bancheta din spate

cu pedala de frână smulsă și aruncată pe marginea drumului

ne pare rău limita creditului a fost depășită

nu îți mai rămâne decât să îți admiri în oglindă

linia deșirată a rujului roșu carmin

câtă iubire să încapă între un parbriz și o lunetă

când visele abia și-au îndesat formele în portbagaj

iar logica elementară te imploră să faci pană de tufiș

moartea se teme de-ntuneric

1.

moartea îmbrăcată în blugi

are cercei atârnați de găurile sufletului

din prima zi

rostogolim câte un bulgăre de smoală spre iad

moartea trimite scrisori scurte mai degrabă SMS-uri

n-are multe explicații de însăilat

nu pândește nu complotează nu lovește

cum cred fanii legendei lui Dracula

moartea are bineînțeles

un trup superb

lucrat în sălile de forță ale purgatoriului

e la dietă mai mereu

se hrănește cu vieți sănătoase vieți de colecție

refuză operațiile estetice

moartea acceptă lucrurile doar așa cum le-a lăsat Dumnezeu

2.

când moartea este în vacanță

natalitatea crește alarmant

iar angajații firmelor de pompe funebre ies în stradă

o maică stareță e îngrozită

de inflația de basmale cernite și face stocuri

duhurile cumpără în neștire provizii

de la supermarketuri

așteaptă un verdict care să le traseze destinul

moartea lenevește pe un șezlong

plină de viață

3.

moartea suferă de singurătate

în nemurirea ei n-ar recunoaște-o niciodată

nu are prieteni

nu joacă fotbal nu e chemată la grătar

îi e suficient să existe pentru a da un rost acestei lumi

moartea urăște fluturele cap de mort

și desenele cu schelete stilizate

așa e batjocorită de milenii

n-a purtat coasă niciodată

și de fel îi e cam frică de întuneric

4.

sensibilă dulce

moartea nu cântă la chitară

bate în clopote și râde isteric de notele false ale prohodului

moartea ascultă rock dar și blues

iar pentru baluri are o slăbiciune

nu a fost niciodată regină

dar adesea sfârșește beată într-un colț

cu o expresie tâmpă

și cu gânduri de măritiș

5.

pe strada mea

se aude câte un bocet înfundat din când în când

scârțâit de cauciucuri țipete aur

ciocolată cărămizi fracturi zmeie

nimic neobișnuit

vecinii și-au cumpărat din timp

sicrie trainice prosoape chiar și lumânări

așteaptă

perpeliți în focurile vieții

înnoadă anotimpuri și adulmecă miresmele trecerii

lângă ei

moartea și-a construit o casă perfectă

cu un gard perfect

o curte perfectă

de abia așteaptă să îi pună foc

și să-și marcheze cu fum trecerea prin lume