La final de an, am reținut câteva dintre cărțile foarte bine scrise care mi-au trecut prin mână anul acesta. Pe unele le-am citit pentru prima oară, pe altele le-am recitit.

Dintre romanele românești apărute în 2022, mi-a reținut atenția Nașterea eroului, de Andrei Ungureanu, câștigătorul premiului pentru debut în proză la cea de-a doua ediție a concursului "Primul roman" organizat de editura Litera, roman apărut în colecția Biblioteca de proză contemporană coordonată de Doina Ruști. Este un roman apărut de curând, cu un mesaj foarte puternic, un roman care pune în discuție teme de mare actualitate. Un alt volum foarte bun este Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte, de Alexandru Lamba, apărut la editura Litera și care povestește într-un stil convingător și alert povestea omului nepotrivit la locul nepotrivit, un roman cu o poveste captivantă și a cărui problematică stăruie în mintea cititorului după lectură.

Romane cu valoare literară incontestabilă sunt foarte multe și e foarte greu de ales, dar anul acesta m-am întâlnit/reîntâlnit cu Lupul de stepă al lui Hermann Hesse (o carte excepțională cu care mă întâlnesc periodic, nu chiar anual, dar o dată la câțiva ani o recitesc), cu Abatorul cinci al lui Kurt Vonnegut și cu noul roman Anihilare, de Michel Houellebecq, apărut la editura Humanitas.

Pe parcursul anului mi-au tot revenit în minte personaje din lecturile recente și pot să spun că mi-am adus aminte cu pregnanță de personajele din Arșița, de Cosmin Perța, roman publicat la editura Paralela 45, de personajul principal din ...și toate zilele de azi, de George C. Dumitru, roman apărut la editura Humanitas; și de Tyler Durden, personajul legendar din Fight Club, de Chuck Palahniuk.

Un roman cu un final excelent, la care mă gândesc chiar și acum când scriu, este Dispariția, de Cosmin Perța, roman apărut la editura Polirom. Este un roman cu un final tarkowskian, cum este de altfel întreaga atmosferă, așa cum am perceput-o eu, atât în Dispariția, cât și în Arșița.

Un volum cu o temă neobișnuită pe care l-am citit anul acesta este Acolo unde cântă racii, de Delia Owens, apărut la editura PandoraM. Mi-a rămas în minte atât pentru noua abordare cu privire la condiția femeii, cât și pentru imagini de o tulburătoare frumusețe și pentru un final cu totul neașteptat, deși punctat cumva în câteva locuri pe parcursul cărții. Volumul a fost și ecranizat anul acesta în regia Oliviei Newman, care a redat incredibil de bine frumusețea locurilor descrise în roman, iar scenariul, realizat de Lucy Alibar, este fidel volumului.

Am găsit și regăsit mesajele puternice din romanul Fantoma din moară, de Doina Ruști, volum apărut la editura Polirom. Este un roman a cărui întreagă lume mi-a rămas în minte, este extraordinar de bine scris iar acum, când mă gândesc din nou la el, mă transportă exact în acea atmosferă de neuitat din moara părăsită.

Să nu mă părăsești, romanul lui Kazuo Ishiguro, este un alt roman cu mesaj puternic, publicat la editura Polirom. Este o poveste cu final neașteptat și cu impact emoțional mare. Filmul Never let me go, realizat după roman, în regia lui Mark Romanek, cu un scenariu de Alex Garland, este bine realizat și a fost nominalizat și premiat, primind în 2010 inclusiv premiul Phoenix Film Critics Society Awards la categoria "Overlooked Film of the Year", totuși cartea transmite mult mai mult din poveste și din legăturile emoționale dintre personaje.

Anul acesta am citit un roman fantasy la care mă gândesc și acum, un roman sci-fi care este rupt de clișeele genului, și anume Problema celor 3 corpuri, de Liu Cixin. Face parte dintr-o trilogie publicată de editura Nemira sub titlul-umbrelă Amintiri din trecutul Terrei. Problema celor 3 corpuri este primul volum al trilogiei și deja voi începe să-l citesc pe cel de-al doilea, Pădurea întunecată. Aștept cu nerăbdare să ajung și la ultimul volum, intitulat Capătul morții. Într-adevăr, o trilogie fantasy excelentă, într-un stil nou și care cred că va rămâne un punct de referință peste timp în literatura de gen.

Pentru că am scris mai sus despre genul fantasy și pentru că am ajuns în perioada în care Moș Crăciun ne împarte cadouri tuturor, lucru care poate să fie fantasy din punct de vedere al personajului, dar care este cât se poate de real din punct de vedere al primirii cadourilor, există câteva romane care ar merita citite în perioada Crăciunului și care ar fi pentru gusturi diferite. Unul dintre ele este Pânza de păianjen, un roman frumos, văratec și nostalgic scris de Cella Serghi și care pe mine m-a făcut să văd și să percep marea în cu totul alt fel și care m-a făcut să mă îndrăgostesc de Mangalia. Un altul este celebrul roman Portretul lui Dorian Gray, care nu mai are nevoie de nicio prezentare și ale cărui replici, acide sau amare, deseori atinse de mizantropie, fac un contrapunct de excepție la lecturile obișnuite din timpul sărbătorilor de iarnă, pentru cei care doresc acest lucru – un roman care poate provoca un zâmbet dulce-amar așa cum numai stilul memorabil al lui Oscar Wilde poate s-o facă. Și nu pot să nu amintesc, la capitolul romane de citit în timpul vacanței de Crăciun, În casa bunicilor, al lui Ionel Teodoreanu, scriitor care mi-a fermecat copilăria și a cărui poveste este o madlenă care aduce în suflet toată amintirea, căldura și fericirea copilăriei, la bunici, în vacanțele de iarnă a căror amintire ne încălzește inima în fiecare Crăciun.