O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Care a fost (este) locul lui Adrian Marino în peisajul criticii/ teoriei literare românești și/sau externe?

Adrian Marino a fost una dintre puținele minți teoretice din spațiul teoriei critice și literare românești postbelice. Un spațiu din care nu au lipsit remarcabili critici literari, dar unde teoria criticii a fost văduvită de ample studii metodologice, care să mustească de erudiție și să captiveze prin anvengura și leg ...

Se aflase că fuseseră găsite moaștele unui scriitor.

— Cum adică moaște de scriitor? se întrebară.

Cei ce le găsiseră nu vorbeau.

— O fi sfânt, spuneau unii.

Iar murmurul mulțimii era același. Și în piață, și la televizor, și în rețele.

— Dacă e scriitor, n-are cum să fie sfânt, erau foarte convinși alții.

— L-au îngropat pesemne în vreo mlaștină. S-a conservat ca mamuții.

— Un dinozaur care scria, spusese unul, mai ironic. Aflase că așa trebuie să fii într-o societate în derivă.

Și ...

Până pe 30 aprilie 2025, orice elev din clasa a 8-a, din mediu rural, se poate înscrie la concursul de burse organizat de BookLand.

Inscrierile se fac AICI

În fiecare an particip cu plăcere la gala de decernare a acestor burse, prin care mulți copii de la țară sunt sprijiniți să-și continue studiile, la liceu și la facultate. Este un gest generos, particular, finanțat de multă lume. E în primul rând un gest de solidaritate în numele educației.

Inițiatoarea acestui program este Mihaela P ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Critica de întâmpinare, încotro se îndreaptă?

Critica de întâmpinare nu poate să se schimbe prea mult, poate doar să dispară sau să continue în aproximativ aceeași formă. Nu se poate schimba prea mult, fiindcă depinde de rigorile, așa-zicând, ale presei culturale: reacțiile sunt cvasi-imediate, regulate și reduse ca amploare. Poate să câștige sau să piardă substanță, dar limitele rămân, fiindcă toate reacțiile de acest gen ...

Deseori, mă întreb cum și-a făcut apariția în viața mea impostorul care trăiește cu mine în casă. În interior, știu răspunsul, dar îmi place să mă prefac, mai câștig timp tot alergând în jurul cozii în căutarea unui răspuns care se află în fața ochilor mei, care e scris pe toți pereții, pe geamuri, pe oglinzi și așa mai departe. Îmi dau seama și că, de fapt, așa pierd timp mai degrabă decât câștig, dar mă prefac iar că nu știu nici asta – e mecanismul meu de apărare să o ard ceva timp în ignoran ...

Are cocul înfipt în căpățâna aia rotundă. Cecilia. 28 de ani. Ecuson auriu, litere negre. Cecilia, angajata de la casă, în capătul toboganului nichelat pe care clienții își împing tăvile. În spatele vitrinei curbate, mâncarea aburindă zace peste cuvele cu apă fierbinte. În aburii ăia și în mirosul lipicios de tocăniță tot timpul caldă, în izul care ți se pune pe după urechi, pe ceafă și în adânciturile claviculei, sub cămașa albă, scrobită, cum să-ți lași părul liber?! Și doar îl avea frumos ...

Cu ochii larg deschiși

Am fost sâmbătă, la capitală, spun. Treburi cu prostata? mă întreabă vecinul de pe Liniștei, numărul 50… Nu-i răspund, nici nu prea l-am auzit, e răcoare, vine toamna, gata cu masa de sub umbrela portocalie, din curtea casei peste care cade înserarea. Așa, această dimineață de toamnă… Precum ai scris tu în seara trecută, de fapt, spre dimineață, cu aerul tău de insomniac etern: "Spaima de somn / un pui de pasăre / sălbatică / în mână de om". Și pentru că discreția e ...

Mihai Măniuțiu, Calea jaguarului, Humanitas, 2024

Noul roman al lui Mihai Măniuțiu, Calea Jaguarului (Humanitas, 2024) este departe de a fi o documentare a faunei sălbatice din Americi sau vreo amplă analiză a simbolurilor mistice din cultura amerindiană, așa cum mă gândeam atunci când am citit titlul cărții. Din contră, povestea se construiește în jurul unei mașini (!), de fapt, a unei supermașini, un Jaguar ai cărui proprietari sunt câțiva visători și a căror dispariție declanșea ...

Când merg de-a lungul portului

îmi văd copilul reflectat în toate valurile

Ea spune că îi place ritmul zilnic al Norvegiei

Îmi văd copilul în pădure

Aleargă înspre marginea de munte

precum ar alerga spre un om

Îmi văd copilul în valuri

Uneori vine mergând pe bicicletă

Orașele sunt mai frumoase cu munți, spune ea

Din volumul Flytterester de Cecilie Løveid (editura Kolon, Oslo, Norvegia, 2012)

Traducere din norvegiană de Paul-Daniel Golban

Cecilie Løvei ...

Dragă Angela Baciu, cum ai intrat în 2025? Cu ce te lauzi la început de an?

"i-am scris / lui Brauner un poem/ mă aștepta la ușă/ cu umbrela deschisă/ și un șurub / înfipt / în tâmplă/ zâmbea ușor/ o cucuvea-și/ făcea de cap/ nu aveam unde/ să mă așez/ Maestrul doarme în picioare/ nu sunt nici scaune/ și nici mese/ nici măcar un pat/ doar un acvariu/ cu pești morți/ se uită lung la el/ în timp ce-și numără atent/ degetele/ de la mâna stângă". Iată, un nou volum de poezie: *I-am scris lui Brau ...

The real Matrix

Nu vă lăsați cuceriți

De 1 și 0,

de această demență virtuală

unde nu distingi 1 de 0,

o persoană de un idol,

o intenție de o reclamă,

un ecran de o fereastră.

Între 1 și 0 există atâtea trăiri,

O strângere de mână,

Un plâns peste umăr,

O mângâiere de copac,

Dincolo de lumea digitală

mai rece ca un mormânt.

Nu vă lăsați cuceriți

decât de umanitate.

Am trecut puntea de zerouri

Eu înspre tine,

Tu înspre mine

Un 1 și încă un 1.

My BFFL

...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Care a fost (este) locul lui Adrian Marino în peisajul criticii/ teoriei literare românești și/sau externe?

Au și trecut, iată, douăzeci de ani de la trecerea Dincolo a lui Adrian Marino, încât ne putem bucura, melancolic, că i se mai amintește acum numele și scrisul. Prea mulți l-au uitat ori se prefac, poate, că îl uită, fiindcă a fost o figură de mai multe ori incomodă în mediul românesc al scriitorilor. Și din pricina, ...

Doina Ruști, Ferenike, Humanitas, 2025

Ferenike, cel mai recent roman al scriitoarei Doina Ruști, apărut la Editura Humanitas, 2025, propune o călătorie emoționantă, o vârstă de aur tulburată și spulberată de întâmplări dramatice și de spectrul amenințător al comunismului. Îmbrăcând detaliile autobiografice în veșmintele unui limbaj senzorial, uneori cu accente simbolice, prozatoarea construiește un univers în care realitatea și mitul se împletesc fascinant.

Apoi, Ferenike este un r ...

Dragă Claudia Ene, cum este să fii actriță la Teatrul Elisabeta? Cum te simți într-o clădire interbelică? Nu cumva te întâlnești cu fosta clientelă a restaurantului Palais de Glace?

Destinul clădirii în care Teatrul Elisabeta își desfășoară activitatea a fost și este strâns legat de arta și cultura Bucureștiului. Cu excepția câtorva ani în care a găzduit un oficiu poștal și o sală de festivități a sindicatelor, palatul interbelic a fost locul unui teatru de revistă, a unor restaurante cu ștai ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Critica de întâmpinare, încotro se îndreaptă?

Aș porni de la observația culeasă la firul ierbii că anul 2024 a fost unul mănos pentru proză, iar cel puțin trei dintre volumele apărute acum ar putea să se bată și cu romanele bune din anii trecuți. Or, scanând mai multe reviste literare și conturi de Facebook, aflu că lucrurile n-au stat așa, ba poate chiar pe dos. De unde diferența de percepție?

Necrezând în răspunsuri-gh ...

Nu scriu despre filmele pe care le consider nereușite din nenumărate motive (e oarecum redundant să analizezi o construcție greșită care se prăbușește sub ochii spectatorului de la prima vizionare). Exemplul celui mai recent film de Francis Ford Coppola, Megalopolis, este însă cât se poate de relevant pentru importanța crucială a structurii narative, a scenariului și a dialogurilor. În absența unui eșafodaj narativ atent și bine construit, nici cel mai mare buget din lume nu poate suplini defi ...

Cele două vagoane lipite printr-o articulație scârțâitoare deveniseră tribune. Călătorii se zgâiau în geamurile din stânga, filmau cu telefonul, arătau cu degetul. Apoi câteva strigăte iscară panică. De ce nu pornim? De ce nu se deschid ușile? O să bubuim aici!

Tramvaiul oprise între stații de vreo cinci minute. Ceva mai înainte trecuse o cisternă care stropea șoseaua. Praful se umezise și se ridica greu în aer. Dinspre teii înfloriți răbufnea un miros aspru. Toate se combinau și în văzduh pl ...

chiar în secunda aceasta

în care nu crezi în Dumnezeu

un păianjen ar putea umbla pe tine

cu picioare pe post de degete

fără să-ți dai seama

și fără ca el să vrea în fond

să te sperie sau să îl strivești

emigrare

într-o zi ne vom sătura

de atâta migrație

ne vom sătura și de pământul

cândva atât de plin de mistere

și în frustrarea de a nu-l putea părăsi

vom evada

într-un metavers

și vom zâmbi în timp ce se va așterne

praful pe pixeli

David P ...

Se așeză la bancul lui. În față, o bandă cu socluri. În stânga lui, o cutie cu zeci de baloane de sticlă. În dreapta, altă bandă ce ducea într-o cameră secundă.

— Asta e nava mea spațială. După cum ți-am arătat mai devreme, ai văzut de unde apare produsul. Mai ții minte?

— Da, în cuptor fochistul face bulbul și apoi îl dă mai departe la secția de dincolo, unde cineva montează sârmulița aia pe fasung.

— Da, se numește filament. Și după ce se asigură că sunt bine lipite, ele ajung la noi. Noi ...

La Teatrul Național din București, regizorul Botond Nagy aduce în fața publicului un text al dramaturgului polonez Tadeusz Słobodzianek, intitulat Proorocul Ilie. O spun din capul locului: spectacolul nu este pentru oricine. Înainte de a merge să-l vedeți, este chiar necesară o documentare prealabilă, pentru a înțelege contextul și direcția în care vrea să ne poarte această montare. După premieră, recunosc că am ieșit bulversat din sală, întrebându-mă ce reacții va stârni spectacolul și cum va ...

Învățătorii. Autoportretul unei generații, volum coordonat de Lavinia Betea

"Învățătorii" este un proiect editorial de excepție coordonat de istoricul și autoarea mai multor volume despre istoria comunismului Lavinia Betea.

Prin intermediul unui interviu de grup, contextualizat la istoricul și specificul primei instituții transilvănene care a profesionalizat învățători români în Transilvania, cartea aduce în prim-plan problematici actuale și perene ale psiho-pedagogiei învățământului primar ...

Într-o toamnă, cred că în anul marelui cutremur sau în următorul, pregăteam o lucrare pentru un seminar, iar Noemi Bomher (pe atunci, asistenta lui Ciopraga), mi-a dat bibliografia, în care figura Homo ludens de Huizinga, precizând că e obligatoriu să citesc și prefața. Nu citeam prefețele, considerându-le manipulative, dar de data asta, din respect pentru Noemi, m-am apucat să citesc. De la primele cuvinte mi-am dat seama că era alt tip de scriitură, care ieșea din tiparele lumii noastre comu ...

Noul meu nume este Maria. Este un nume pe cât de religios, pe atât de universal. Nu cred că există vreo țară în care să nu existe numele ăsta. Cel puțin, o țară în care să vreau să ajung. Asta în cazul în care m-aș hotărî să plec din Peru. Încă mă simt în vacanță aici: nu a trecut suficient timp încât să consider Aguas Calientes “acasă" și să-mi doresc să plec în vacanță altundeva.

Am găsit o casă pe care am cumpărat-o: nu are rost să stau la hotel, sunt localnică de acum. Are n ...

*Avem în față "Generația canibală", o carte apărută în 2024, la Editura Polirom, în colecția Ego-Grafii. Vasile Ernu ne poartă prin România anilor ’90. Fără butaforii, fără analize academice declamate de la tribună ori din vreun laborator de specialitate. Ne întoarcem în lumea dozatoarelor TEC, a consignațiilor, nonstopurilor, căminelor și crâșmelor, la trecerea de la Brifcor la Coca Cola. Dar și în perioada crizelor sociale, economice, a inflației și mineriadelor. Anii ‘90, cu bune și rele, așa ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Critica de întâmpinare, încotro se îndreaptă?

Dacă într-adevăr unul dintre rolurile teoriei literare astăzi e să judece ce e literar și ce e nonliterar, așa cum spune Florent Coste în L'ordinaire de la littérature. Que peut (encore) la théorie littéraire? (La Fabrique, 2024), rămâne de văzut. Până una-alta, în afara bulei academice și a nombrilismului elitist, dar și a celei culturale, care, de regulă, ar trebui să dicte ...

Seara de Dragobete s-a sărbătorit cum se cuvine la sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra din București, cu povești de iubire, un pahar de vin bun, emoții și un public numeros. Să îți publici o poveste de iubire, care de cele mai multe ori este intimă și trezește amintiri, cu nume și prenume, iar aceasta să fie inclusă într-un volum, este o dovadă mare de curaj și expunere. Cele mai frumoase povestiri, 22 la număr – adică 22 de feluri de a iubi – au fost adunate într-un prim volum, ediție de buz ...

— Și cu ăsta ce-i?

Cuvintele au efectul unei pale de vânt, a răsuflării unui zeu curios, împingând la o parte cortina timpului pentru a dezvălui un mister neștiut. Doar menestrelul, bardul spășit ascunde în cămara minții povestea ce trebuie rostită. E doar o umbră pentru că realitatea este banală. Doi oameni obișnuiți, în depozitul unui muzeu umblă printre mărunțișuri. Și găsesc un tablou bine lucrat.

Dar întrebarea face ca fundalul să se schimbe, iar cuvintele bâlbâite ale asistentului se tra ...

Institutul Diplomatic Român a anunțat printre primii că romanul Solenoid a fost inclus pe lista lungă a prestigiosului International Booker Prize 2025, marcând o premieră pentru literatura română.

Traducerea în engleză, care a intrat în cursa pentru acest premiu, a fost realizată cu sprijinul Institutul Cultural Român / Romanian Cultural Institute prin Translation and Publication Support Programme.

Această recunoaștere internațională este un exemplu de diplomație culturală și demonstreaz ...

La televizor dădea interviuri cumpănite și mereu răspundea cu o glumă neutră când i se cerea un pronostic. În mașină însă nu vorbea, strângea volanul și asculta sfaturile date de directorul sportiv aflat pe scaunul din dreapta. Șeful cel mare le comunica cicliștilor, prin stație, situația porțiunilor neasfaltate din cursă, viteza vântului și șansele de ploaie.

Cauciucurile măcinau în viteză praful albicios care se ridica precum o pelerină peste șirul lung de mașini, toate cocoșate de bicicletel ...

dacă viața mea tot este vraiște

mi-am zis să-mi pun măcar ordine în bibliotecă

și după câteva tentative eșuate

am decis că pot face asta

doar renunțând la ea

ca la o imensă autoamăgire

am răsfoit la întâmplare câteva volume

mai degrabă mirat decât nostalgic

că am putut investi atâta suflet

în niște colivii de cerneală

din care cuvintele nu pot zbura

decât dacă le împrumuți propriile aripi

pe unele apucasem să le citesc

și să le răscitesc

deși pa ...

Cum arată iubirea când nu e filtrată de clișee? Când nu e despre "a fost odată ca niciodată" și nici despre "și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.", ci despre tot ce există între. Fundația EIDOS lansează UNFINISHED LOVE STORIES 1, un volum ce reunește cele mai populare, provocatoare și memorabile eseuri, selectate din platforma editorială unfinishedlove.ro. Cartea pune în lumină povești despre iubire, pierdere și regăsire, reflectând complexitatea relațiilor umane. Puse în valoare de ...

Documentarul românesc "După cioate" / "Tooth And Nail", produs de Manifest Film și semnat de Mihai Gavril Dragolea și Radu Mocanu, a fost selectat în competiția internațională a Festivalului de Film de la Cracovia, unul dintre cele mai importante evenimente cinematografice europene dedicate filmului documentar.

Ce începe ca o documentare despre lupta unor localnici care reclamă nereguli în exploatarea forestieră din România se transformă, treptat, într-o confruntare directă cu absurdul, violen ...

Din goana mașinii sau din mersul grăbit pe unul dintre trotuare, Strada Lungă părea una obișnuită, cu case vechi având doar parter sau cel mult un etaj, cu porți atât de masive încât trebuia să le împingi cu amândouă mâinile ca să le clintești, încuiate noaptea cu chei din fier forjat. Fiecare locatar primea câte una, fiindcă nu venise vremea interfoanelor. A noastră era cât o cheie de cetate, dar se plia în așa fel încât să încapă în orice buzunar sau poșetă. Ferestrele de la fațadă ale caselor ...

Fragmente de lumină îmi dansează pe retină ca niște umbre ale unui cer sfâșiat de aripile avionului. Sunt imagini fragmentate pe care clipitul nu reușește să le cuantifice într-un contiuu logic. Motoarele vibrează, aerul tremură, iar lumea pare să se destrame sub propria greutate. Apoi, o liniște de un gol absurd, copleșitor, unde sunetul dispare ca șters cu buretele. Respirația mi se taie și timpul se frânge. Căderea nu e bruscă, ci se insinuează ca un șarpe perfid, transformat treptat într-un ...

Am participat la lansarea din București, aproape de Cișmigiu. A fost cam așa: Doina Ruști, Lidia Bodea și Roxana Dumitrache în față, în dreptul a trei mese lipite. O librărie plină ochi. Prin ferestrele late pătrundea zarva moderată a serii bucureștene. Umbra unui girofar, eventaiul farurilor aprinse, siluete îngemănate. Și-un strop de ceva ce pare blasfemie, dar care se închega în mintea mea: oare doar persoanele din față contează, ele sunt vedetele și în jur e simplă butaforie? Rolul de citito ...

Cu un titlu provocator, mai ales pentru cititorul predispus în această perioadă la evadarea din realitate spre biografii romanțate, scriitorul britanic Alex Christofi cucerește inimile cititorilor cu Dostoievski îndrăgostit: o biografie intimă, cartea de nonficțiune a anului 2021, așa cum o declară The Times, adusă în spațiul cultural românesc de Editura Trei, în 2024.

Să scrii despre F.M. Dostoievski, un colos al literaturii universale care a dat naștere unor curente interpretative în vari ...

Proza minimalistă este la modă și va avea mereu succes. Fapticul este de multe ori mai ușor de urmărit și generează imagini care rămân. Între marii minimaliști străini îi găsim pe Richard Ford, Chuck Palahniuk ș. a. Aici, la noi, îi avem pe Dan Coman (de remarcat pentru cartea Ce preferi?) și, iată, pe MIHAI RADU. Scriitorul are la activ un roman-far: Repetiție pentru o lume mai bună (2022), primit excelent de cititori. Dar și de spectatori, romanul fiind pus în scenă de Radu Afrim. Dacă e s ...

Proiectul expozițional "Proto-dandy", având ca temă bijuteria masculină în preistorie, protoistorie și contemporaneitate, este o cercetare exploratorie și experimentală asupra patrimoniului mobil, reprezentat prin podoabele preistorice masculine. Cercetarea urmărește o analiză a bijuteriei masculine din punct de vedere istoric (arheologic și antropologic), material, tehnic și artistic.

Este propusă o expunere teoretică și experimentală menită să revitalizeze și să valorifice patrimoniul imateri ...

În contextul creat de adoptarea Regulamentului UE privind inteligența artificială (AI Act) și având în vedere semnalarea practicilor de utilizare tacită a inteligenței artificiale în realizarea și publicarea traducerilor literare, ARTLIT se alătură asociațiilor europene de autori și traducători care solicită reglementarea cât mai rapidă, mai clară și mai eficientă a dezvoltării și utilizării programelor bazate pe inteligența artificială generativă și a *modelelor lingvistice de mari dime ...