O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Care dintre geografiile literare sau cartografiile ficționale contemporane ți s⁠-⁠au părut surprinzătoare?

Perspectivele asupra spațiului ficțional au fost modelate de-a lungul istoriei de contextul sociocultural în care acesta a fost creat și receptat. După cel de-Al Doilea Război Mondial, dimensiunea spațială a căpătat un rol central în estetica postmodernă, devenind un reper teoretic și un instrument esențial de analiză literară, mai ales în ultimele decenii. O orientare complementară este oferită de câmpul geografiei afective; Yi-Fu Tuan delimitează conceptual componentele de bază ale lumii trăite – spațiul ca entitate abstractă și locul, care se conturează atunci când spațiul definește anumite funcții în raport cu ființa umană. Astfel, spațiul devine loc prin investirea sa cu semnificații, afecte și memorie (Tuan, 2001).

Romanul Alinei Nelega, Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat (2019), prezintă societatea românească în perioada regimului comunist, iar spațiile ficționale pot fi analizate cu ajutorul instrumentarului geografiei literare și afective. Romanul conturează o hartă afectivă a locurilor, realizată prin ochii personajului principal, Cristina Nemeș. Un episod semnificativ în acest sens este prima experiență de zbor cu avionul a Cristinei. În studiile antropologice, spații precum aeroportul, avionul, gara, hotelul, trenul sau vaporul sunt considerate non-locuri (Marc Augé, 1992) sau spații de tranzit, lipsite de ancorare afectivă, identitară sau relațională și fără o definire istorică proprie. În romanul Alinei Nelega, însă, aeroportul și avionul funcționează ca locuri afective datorită experienței Cristinei. Protagonista, "de când a ajuns în aeroportul mic, cât sufrageria Nanei, are întipărit pe față un rictus mulțumit" (Nelega, p. 57). Pentru ea, zborul cu avionul reprezintă un eveniment deosebit, într-un context social în care puțini oameni își permit să folosească acest mijloc de transport, biletele de avion fiind rezervate delegaților de partid sau funcționarilor de la Minister. Cristina face parte pentru o zi din această categorie "privilegiată", fiind trimisă la București în interes de serviciu.

Spațiul aeroportului, deși modest și comparat cu sufrageria Nanei, are pentru Cristina o valoare simbolică: locul îi oferă un sentiment de apartenență la o altă lume, mai liberă și mai modernă. Interacțiunea cu milițianca în aeroport, apoi cu stewardesa, în avion, sau cu ceilalți pasageri, îi accentuează dorința de a se integra în acel univers rafinat, a celor cu "serviete diplomat și paltoane cu gulere de blană". Detaliile aparent nesemnificative observate în timpul zborului (dulciurile primite de la stewardesă, cana cu sigla Tarom, pe care vrea să o păstreze ca suvenir sau punga de hârtie primită de la un pasager pe care o transformă în obiect util pentru sendvișuri), îi penetrează memoria, reflectând o viață marcată de lipsuri. În avion, fiecare gest, fiecare obiect și fiecare senzație se transformă într-o experiență memorabilă, Cristina fiind prima din familia ei care zboară cu avionul: "se străduiește să țină minte tot ce vede, ca să nu-i scape nici cel mai mic amănunt".

Astfel, aeroportul și avionul nu mai îndeplinesc condițiile unor non-locuri, în care relaționarea dintre oameni se desfășoară mecanic. Ceea ce trăiește Cristina în cele 40 de minute de zbor înseamnă pentru ea o evadare temporară din rutina vieții și din constrângerile regimului. Cartografiile ficționale din acest roman transformă spații lipsite de identitate în simboluri ale unei întregi epoci. Acestea ilustrează cum percepția personajelor asupra spațiilor de tranzit este influențată de viața pe care o au în comunism, dominată de lipsuri și de restrângerea libertăților individuale.

*

În 2022, la Sibiu, a luat naștere Cercul de geografie literară, în cadrul căruia studenți și tineri cercetători discută literatura folosind instrumentele specifice disciplinei, organizând întâlniri, ateliere literare și conferințe internaționale. Pornit din pasiunea pentru lectură, s⁠-⁠a transformat într⁠-⁠un demers hermeneutic menit să (re)vitalizeze viziunea tinerilor asupra a ceea ce înseamnă/propune azi literatura.

Grupaj coordonat de Alina Bako și Iulia Pietraru

Au răspuns: Alina Bako, Ștefana Baba, Atena Buzbuchi, Angela Cioara, Laura Madem și Iulia Pietraru