În data de 24 august, la Teatrul Maghiar de Stat Cluj, a avut loc musicalul de familie Tom Sawyer, prezentat în cadrul celei de-a șaisprezecea ediții a Zilelor Culturale Maghiare. Spectacolul este de o versatilitate uimitoare, datorită interferenței dintre registrul comic și cel dramatic, astfel încât și cei mici, și cei mari au parte de o experiență distractivă și educativă. Această adaptare scenică semnată de Róbert Lénárd după romanul lui Mark Twain constituie a patra colaborare dintre regizorul Zoltán Puskás și echipa Teatrului Maghiar clujean, precedată de Vrăjitorul din Oz (2012), Cartea junglei (2015) și Ferma animalelor (2021). Muzica antrenantă creată de Ervin Erős și Dávid Klemm traversează o mare varietate de stiluri, de la gospel până la funk rock și jazz.

Spectacolul debutează cu slujba de înmormântare a celor doi tovarăși nedespărțiți, Tom Sawyer (Csaba Marosán) și Huckleberry Finn (Ervin Szűcs), aparent înecați în râul Mississippi. Preotul Sprague (Róbert Laczkó Vass) nu se sfiește să renunțe la prestanța funcțiilor sale de păstor al comunității, respectiv de dascăl al copiilor, deoarece prohodul băieților se transformă rapid într-o orgie a dansului, la care participă chiar și respectabila mătușă Polly (Andrea Vindis). Ca cititoare ferventă a Revistei Femeii Americane Creștine Moderne, mătușa Polly îi chinuie pe Tom și pe fratele său, Sid (Tamás Kiss) cu un arsenal infernal de leacuri naturiste, din care nu lipsesc nici cânepa, nici nămolul. Cererea de spovedanie a doamnei Douglas (Melinda Kántor), viitoarea mamă adoptivă a lui Huck, este onorată de preotul cel hâtru printr-o invitație la o reuniune bahică. Primarul orașului (Attila Orbán) se dă de gol la cursul festiv de premiere a celui mai harnic elev, apărând echipat cu tipicul coif caraghios de membru al Ku-Klux-Klan-ului, ca ulterior să-și ia la revedere de la elevi tot cu ajutorul coifului, ipostaziat într-o fantomă cu înclinații rasiste.

Una dintre scenele memorabile este cea în care Becky Thatcher (Eszter Román) descoperă atlasul de anatomie ascuns de preot în catedră. Mânați de curiozitatea și neastâmpărul lor firesc, școlarii dezmembrează volumul și, cum adevărul iese întotdeauna la iveală, preotul Sprague ajunge să verse lacrimi la descoperirea stării critice a prețiosului său exemplar. Pe deasupra, zăpăcitul amic al lui Tom, Joe Harper (András Buzási) este convins că materialul controversat nu este nici mai mult nici mai puțin decât o carte de autonomie, inserție prin care este denunțată intoleranța interetnică din toate timpurile, dar și ignoranța.

Dorința perpetuă de aventură îi aduce pe Tom și Huck în cimitir, unde vor să efectueze un ritual prin care speră să scape de negi, făcând apel la o pisică moartă și la sângele unui criminal îngropat recent. Pe neașteptate, se ivesc Joe Indianul (Szabolcs Balla), însoțit de doctorul Robinson (Alpár Fogarasi), care se târguiesc cu pescarul iubitor de băutură Muff Potter (Ferenc Sinkó), tocmit să dezgroape cadavrul lui Hoss Williams, în vederea unui experiment medical. Joe Indianul îl ucide pe doctor, răzbunându-se astfel pentru nedreptatea suferită în copilărie, iar Muff este acuzat pe nedrept de crimă. Procesul condamnatului se transformă într-un spectacol, întocmai ca multe întâmplări tragice din zilele noastre, însă în ultima clipă, Tom Sawyer, ca martor tacit al crimei lui Joe Indianul, vine în apărarea nevinovatului, dovedindu-și cinstea și spiritul de dreptate. În acest sens, în cadrul unui dialog dintre Gáspár Pászka și Zoltán Puskás, acesta declara următoarele: "Unul dintre mesajele principale ale poveștii este și modul în care prejudecățile și corupția definesc modul în care funcționează o comunitate. Așa cum se spune în scena procesului lui Muff Potter: întregul proces este un spectacol de teatru. Adesea, nu adevărul, ci simpatia, culoarea pielii sau alți factori externi determină condamnarea unor oameni care sunt de fapt nevinovați" (Caietul-program al spectacolului Tom Sawyer, Teatrul Maghiar de Stat Cluj, martie 2025, p. 18).

Un aspect ingenios al construcției acestui musical este corul celor opt copii (Eszter Román, Tamás Kiss, András Buzási, Zsuzsa Tőtszegi, Éva Imre, Hannah Daradics, Lilla Pánczél, Gedeon András) care se metamorfozează fie în fantome, fie în zombi, fie în spiridușii care îi țin isonul lui Huck atunci când își expune convingerile prin melodia Szabad csak az... (Liber este doar cine...), ce deschide și închide în mod simetric demersul scenic. Coregrafia concepută de către Ildikó Gyenes se remarcă atât prin individualizarea grupurilor distincte de personaje, aferente unuia și aceluiași grup de artiști, cât și prin impecabila coordonare generică. Spectacolul este infuzat cu accente parodice de cabaret goth, prin apariția celor patru fantome (Hannah Daradics, András Gedeon, Lilla Pánczél, Zsuzsa Tőtszegi), dornice să-și mărturisească de bunăvoie păcatele din timpul vieții, în urma cărora s-au preschimbat în entități lipsite de odihna veșnică. Elegantele costume victoriene, asortate cu măști de doctori de ciumă ale cvartetului elegant de fantome, ilustrează cu o ironie macabră contradicția dintre aparență și esență, forța artistică a viciului și posibilitatea de a dobândi celebritatea postumă.

Actualitatea musicalului Tom Sawyer rezidă în critica socială excelent orchestrată, alcătuită și din elemente educative accesibile copiilor, dar și din aluzii destinate adulților. Opțiunea de a distribui doi actori adulți în rolurile celor doi aventurieri celebri este reușită din două motive. În primul rând, prin această discrepanță comică, părinții din public sunt invitați să se distanțeze de sine, meditând la infantilismul căruia îi poate cădea pradă vârsta matură. În al doilea rând, această distribuție axată pe diferența majoră de vârstă dintre personaj și interpret sugerează ipoteza absolut verosimilă că cei doi băieți se află deja într-un proces intens de maturizare, prin încercările care îi obligă să facă alegeri morale și să-și asume responsabilități. Ancorarea în prezent a spectacolului este asigurată și prin episodul expediției în pădure, condusă de judecătorul Thatcher (Róbert Kardos M.), care le prezintă copiilor efectele adverse ale intervenției umane asupra naturii, ceea ce-i instigă pe elevi la un moment muzical de protest ecologic. Povestea de dragoste dintre Tom și Becky este redată cu gingășie și umor, iar scena rătăcirii celor doi în peștera lui McDougal este exemplară prin calitatea sa de călătorie inițiatică. Duetele susținute de Csaba Marosán și Eszter Román sunt fermecătoare prin naturalețea coloraturii afective, dar și prin impactul lor didactic. Mai mult, echipa de creație a spectacolului a pus la dispoziția publicului tânăr o serie de materiale originale, și anume un desen de colorat, realizat de Zsuzsa Osváth, disponibil la paginile 58-59 ale caietului-program, respectiv un rebus bilingv, care figurează în pliantul spectacolului.

În autobiografia sa, Mark Twain relatează o întâmplare despre educația religioasă a fiicei sale, Susy, care află că indienii cred în mai mulți zei, iar nu în unul singur, asemenea creștinilor. În mod perspicace, Susy ajunge la concluzia că este posibil ca indienii să aibă dreptate, și că cel mai bine este să te rogi "să existe un Dumnezeu și un rai – sau ceva mai bun" (The Autobiography of Mark Twain, Harper & Brothers, Publishers, New York, 1958, p. 192 – trad. n.). Comentând rugăciunea de o profunzime precoce a fiicei sale, Mark Twain remarca faptul că grația și simplitatea naturală a acestei rugăciuni aparțin copilăriei, dar că înțelepciunea și patosul ei aparțin tuturor vârstelor. Spectacolul de teatru muzical Tom Sawyer este fidel viziunii lui Mark Twain asupra înțelepciunii copilăriei, pe care adulții înșiși ar trebui să o redobândească. Asemenea lui John Locke, potrivit căruia cunoașterea lumii exterioare se dobândește prin experiența senzorială, Mark Twain traduce prin Aventurile lui Tom Sawyer o filosofie empiristă. În eseul What is Man?, Twain afirmă că prejudecățile trebuie să fie înlăturate prin intermediul influențelor exterioare sau deloc. Musicalul Tom Sawyer se află în acord cu spiritul lui Mark Twain prin aceea că tinerii protagoniști explorează lumea singuri, învățând din experiența lor directă ce este binele și ce este răul. Majoritatea episoadelor corespund unei microparabole despre o serie de chestiuni sociale de relevanță universală, precum importanța prieteniei și a curajului de a spune adevărul în apărarea celor nevinovați sau pericolul ascuns în lucrurile învățate pe de rost, dar negândite pe cont propriu. Copilul este un mic om de știință, care prin fiecare aventură primește o lecție, fie despre lumea de apoi, confirmată de prezența fantomelor spirituale, fie despre promovarea abuzivă a medicinii naturiste, fie despre protejarea mediului înconjurător și arta înțeleasă ca muncă, după cum rezultă din faimoasa scenă a vopsirii gardului mătușii Polly. Musicalul Tom Sawyer ne invită pe fiecare dintre noi să gândim în afara cutiei plină de prejudecăți și stereotipuri ale societății, profitând din plin de binefacerea uriașă a limbajului universal al muzicii.